Gheorghe Ciobanu

„Considerații privind bugetul de stat pentru anul 2011” 2010 și 2009 au fost ani de contracție economică. România a fost mai puternic lovită de criza financiară decât ne-am fi așteptat și ne-am fi dorit. Acești ani dificili au scos în evidență toate carențele economiei românești care, deși a crescut 8 ani consecutiv, a făcut-o în urma unor bule speculative. Le place unora sau nu să accepte, dar economia României, la sfârșitul anului 2008, era aproape în totalitate condusă de bula speculativă imobiliară și de consumul rezultat din creditele acordate prea ușor de bănci.

2010 și 2009 au reprezentat ani în care Guvernul a trebuit să ia multe măsuri de austeritate dure. Ca politician, niciodată nu ți-e ușor să iei astfel de decizii, gândindu-te la efectele electorale pe care le-ar putea avea. Ca om de stat însă realizezi că măsurile de austeritate au rolul de a repune economia românească pe traseul corect: creștere economică sustenabilă, bazată pe creșterea producției și a productivității muncii prestate. Poate și de aceea, într-o perioadă de tumult pentru mai multe țări din Europa, România nu se numără printre statele care ar putea fi afectate de valul al doilea al crizei.

În acest context, bugetul de stat pentru anul 2011 este cel mai important moment pentru o decizie politică din acest an, pentru că de felul în care va fi construit bugetul va depinde evoluția economiei românești anul viitor. Avem absolută nevoie de o creștere economică, oricât de mică, nu atât din perspectiva efectelor economico-sociale, cât pentru a căpăta încredere. Asta este ceea ce ne lipsește în acest moment: încrederea că ne aflăm pe drumul cel bun. Odată obținut acest deziderat, sunt sigur că vor exista mulți ani succesivi de creștere economică sustenabilă și consistentă.

De aceea, bugetul pentru anul 2011 trebuie orientat către investiții. Nu avem foarte mulți bani la dispoziție. Trebuie să reducem deficitul bugetar la 4,4% din PIB, condiție impusă de FMI, dar și pas important pentru ajungerea la un nivel de 3% în 2012, condiție impusă de Comisia Europeană, pentru a nu se declanșa procedura de infringement. În aceste condiții, cred că mărirea nivelului investițiilor de 33,9 miliarde la 35,1 miliarde de lei este un element hotărâtor și decisiv. Eventualitatea contractării unui nou împrumut de la FMI, de această dată pentru a cofinanța proiectele europene, creează premisele unei relansări economice pentru anul viitor.

Scăderea deficitului bugetar la 4,4% din PIB este absolut necesară și din perspectiva obiectivelor asumate de România: aderarea la Zona Euro în 2014 sau 2015. Pentru asta, trebuie să îndeplinim condiția a cel puțin trei ani de deficit bugetar mai mic de 3%, ceea ce, ca urmare a măsurilor de austeritate și a efectelor bugetare pe termen lung, se poate face.

Acest buget, așa sărac cum este el, în 2011 permite totuși o creștere a salariilor bugetarilor cu 15%. Nu se recuperează tăierile salariale din vara lui 2010, dar cred că suntem pe un drum foarte bun. Noua lege a salarizării unitare va putea fi aplicată din 2012 în varianta adoptată de Parlament și creșterile salariale din următorii ani vor fi sustenabile. În medie, până în 2014, salariul unui bugetar va crește cu 43%. E o mărire salarială reală, care poate fi susținută de economie. Toată lumea vorbește despre constrângeri bugetare și efecte sociale ale acestor măsuri de austeritate. Trebuie însă să subliniem că, în ciuda acestor măsuri, se păstrează unele dezechilibre majore. Printre acestea, deficite uriașe la nivelul bugetului asigurărilor sociale. Practic, 13,9 miliarde de lei (aproape 3,3 miliarde de euro) vor trebui transferate pentru plata pensiilor și a altor prestații sociale. Extrem de mult. Cu acești bani direcționați către investiții, statul român și-ar putea asigura o creștere economică majoră pentru anul viitor. Și la nivelul fondului de șomaj trebuie să alocăm 3,3 miliarde de lei pentru a acoperi gaura creată de contribuțiile mici, adică alte aproape 770 de milioane de euro care ar fi putut merge în investiții.