Viorica Marcu

„Considerente cu privire la unitățile de învățământ din mediul rural”

România nu are nevoie de analfabeți, are nevoie de copii pregătiți, educați. Pauperitatea unui stat, a unui sistem, în special a sistemului de educație, va fi cu atât mai mare cu cât copiii nu vor merge la școală pentru că, în mod bizar, chiar nu au unde să învețe.

Țara are nevoie de minți deschise și luminate, de oameni educați și în mediul rural, pentru că și agricultura, agroturismul, silvicultura, piscicultura și alte activități specifice mediului rural au nevoie de specialiști. Sprijinind educația, sprijinind învățământul rural, am demonstra că vrem ca această țară să prospere. Ar fi necesar, dar nu suficient, să le asigurăm copiilor de la sate spațiul unde bogăția cea mai de preț, cunoașterea, să ajungă și la ei.

Sprijinirea învățământului, a școlii, este aspirația și mai ales obligația fiecărui politician și cu siguranță a fost înscrisă în programul de campanie al fiecărui parlamentar.

Exemplific atitudinea mea și dorința de a sprijini școala și educația copiilor printr-o situație deosebită a unei școli din colegiul unde am candidat: Școala Generală Sohodor, comuna Horgești.

Alcătuită dintr-o populație de etnie romă nedeclarată, cu un înalt grad de asimilare, dar care păstrează totuși caracteristicile etniei, în afară de portul specific și limbă, comunitatea locală din satul Sohodor, comuna Horgești, județul Bacău, a cunoscut în ultimii ani o evoluție demografică și se confruntă cu o problemă foarte gravă privind asigurarea spațiului necesar pentru desfășurarea procesului instructiv-educativ.

În anul școlar 2013–2014, Școala Gimnazială Horgești, care are în subordine și Școala Sohodor, are un număr de 543 de elevi, iar proiectul planului de școlarizare pentru anul următor prevede un număr de 558 de elevi. Dintre aceștia, un număr aproximativ de 400 învață la Școala Sohodor, unde în prezent există un spațiu cât de cât corespunzător activităților de formare școlară, dar marea majoritate a preșcolarilor și a elevilor claselor I–IV învață în săli improprii, într-un corp de clădire necorespunzător desfășurării activităților specifice învățământului. Ca idee, sunt încăperi cu dimensiunile de 3x3 m, cu pereți care stau să cadă peste copii în orice moment.

Lucrările pentru o școală nouă în satul Sohodor au demarat din anul 2009, cu fonduri alocate de la Guvern, dar în urma acestor investiții s-a ridicat doar fundația școlii. În ultimii ani, Ministerul Educației, care a gestionat această situație, nu a mai alocat fonduri și, dintr-un răspuns al Ministerului Educației, se pare că nu vor mai finanța această investiție.

Dacă această investiție, construirea unei școli în satul Sohodor, nu se va finaliza în 1–2 ani, copiii din această comunitate nu vor avea unde să meargă să învețe și fenomenul care se va înregistra va fi acela de abandon școlar.

Are cineva interesul ca copiii de la Sohodor să nu poată învăța? Este mai bine să fie ignorați, ca, peste 10–11 ani, atunci când vor avea calitatea de alegători, să fie mai ușor de manipulat?