Vasile Varga

„Constituția este cartea de căpătâi a statului de drept” 8 decembrie 1991 reprezintă punctul de început al noii Constituții a statului român.

Ca reprezentant al Partidului Național Liberal, trebuie să menționez, de la bun început, că, alături de conservatori, încă din 1866 liberalii și-au pus amprenta pe actul de căpătâi al țării: Constituția. Se puneau astfel bazele statului de drept, având, printre altele, ca principale elemente principiul suveranității naționale, principiul reprezentativității, principiul democratic al separației puterilor în stat, monarhia constituțională ereditară, recunoașterea drepturilor omului, libertatea conștiinței, a presei, egalitatea în fața legii, precum și dreptul sacru și inviolabil la proprietate.

După Unirea din 1918, spiritul liberal se regăsește și în cuprinsul Constituției României Mari, adoptată în 1923, aceasta reprezentând un document juridic mult mai bine elaborat.

În perioadele de democrație adevărată, Constituția și-a îndeplinit menirea. Statul național s-a dezvoltat, iar societatea românească a cunoscut progrese pe toate planurile.

Au fost și vremuri de urgie pentru popor, când prima lege a țării a ajuns pe mâini mult prea autoritare.

Astfel, după regimul monarhic constituțional, urmează o scurtă perioadă cu un regim de monarhie autoritară, până în septembrie 1940. După Al Doilea Război Mondial, România cunoaște trecerea la regimul republican de sorginte comunistă, așa-numita dictatură a proletariatului.

După câteva încercări, regimul comunist a încercat să croiască codul suprem al țării, influențat de modelul „marelui

frate de la răsărit”, dar niciodată prevederile sale nu au fost pe sufletul neamului nostru. Abia după 1989 s-au creat premisele unei Constituții cât mai aproape de năzuințele și necesitățile românilor. A urmat o perioadă de căutări și de clarificări.

În octombrie 1991, Constituanta dădea României, eliberată deja de „blestemul roșu”, o nouă Lege fundamentală, acceptată de popor în urma referendumului din 8 decembrie 1991. Cu această ocazie, se reintroduce sistemul bicameral, care a constituit o tradiție a vieții parlamentare românești.

Constituția din anul 1991 constituie, așadar, cadrul legal fundamental pentru organizarea și funcționarea statului și societății românești pe baze democratice. Printre altele, se garantau pluralismul politic, dreptul la identitate al persoanelor aparținând minorităților naționale, modul de constituire și funcționare a partidelor politice, protecția cetățenilor români în străinătate, dreptul la liberă circulație, dreptul la viața privată.

Timp de mai bine de un deceniu s-au descoperit unele neajunsuri ale Constituției. Totodată, pentru România au apărut și alte provocări pe plan intern, de ordin politic, economic, social și cultural sau provocări pe plan internațional, și anume aderarea la Uniunea Europeană și NATO. Toate acestea au condus, inevitabil, către o revizuire a actului fundamental al statului român. Astfel, în 2003, forțele politice democratice ale României au înțeles importanța acestei revizuiri, chiar dacă au fost și anumite modificări care s-au dovedit neinspirate.