Neviser Zaharcu

„Controalele ARACIS în mediul universitar trebuie să atingă fondul problemelor”

Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Superior (ARACIS) are misiunea de a efectua evaluarea externă a calității educației oferite de instituțiile de învățământ superior și de alte organizații furnizoare de programe de studii specifice învățământului superior care operează în România. Evaluările respective se fac în scopul de a testa, pe baza standardele de calitate, capacitatea organizațiilor furnizoare de educație de a satisface așteptările beneficiarilor; a contribui la dezvoltarea unei culturi instituționale a calității învățământului superior; a asigura protecția beneficiarilor direcți de programe de studiu de nivelul învățământului superior prin producerea și

diseminarea de informații sistematice, coerente și credibile, public accesibile, despre calitatea educației; a propune Ministerului Educației strategii și politici de permanentă ameliorare a calității învățământului superior, în strânsă corelare cu învățământul preuniversitar.

În ultima perioadă, mai multe universități din țară și-au exprimat nemulțumirea cu privire la vizitele de control ale ARACIS-ului, conducerile instituțiilor de învățământ invocând faptul că respectivele verificări sunt făcute mai mult pe formă, și nu pe fond. Practic, cadrelor didactice universitare li se cere să întocmească o serie de fișe și documente referitoare la activitatea științifică, planuri individuale de cercetare etc., într-un cuvânt, prea multe hârtii în raport cu adevăratele probleme ale mediului academic. Profesorii universitari susțin că, dincolo de controlul documentelor, cercetările ARACIS trebuie să se îndrepte și spre maniera în care funcționează în mod real facultățile. Importante sunt alte date, consider eu, și anume impactul disciplinelor, receptivitatea studenților, calitatea orelor, sincronizarea cu învățământul universitar european și de performanță.

Din aceste considerente, m-am adresat oficial ministrului educației și cercetării științifice pentru a lămuri relația dintre minister și ARACIS și, de asemenea, am întrebat în ce mod sistemul de învățământ poate fi conturat într-un viitor apropiat, ținând cont de generațiile care își vor dori să fie receptate prin realitatea a ceea ce sunt, și nu a ceea ce par a fi.

*

„Demnitatea româncelor înseamnă demnitatea României”

Incontestabil, româncele aveau nevoie de un document politic care li se adresează. De fapt, româncele au nevoie de mult mai mult decât un program sau un proiect, au nevoie de politici publice specifice, pe probleme punctuale. Cu atât mai lăudabil este Pactul pentru demnitatea femeii, lansat în aceste zile de către Organizația Femeilor Social-Democrate, în cadrul unui eveniment denumit „Primăvara socialdemocrată”. Este vorba despre un program special, cu ținte și propuneri de acțiune concretă pentru îmbunătățirea statutului și vieții româncelor pentru următoarea perioadă.