Angel Tîlvăr

„Copiii noștri și dependența de tehnologie”

Românii sunt printre cei mai dependenți de tehnologie din Uniunea Europeană. Potrivit unui studiu dat publicității luni, 7 mai 2018, de Oficiul European de Statistică, Eurostat, europenii petrec zilnic între două și trei ore în fața unui ecran, în afara serviciului. Pe primul loc se află grecii, urmați de finlandezi, polonezi și români. Cel mai redus procent este în rândul francezilor, italienilor și al austriecilor. Studiul acoperă grupa de vârstă de la 20 la 74 de ani. Se estimează că numărul persoanelor care au devenit dependente de mediul digital a crescut cu 30% în ultimii trei ani.

Trăim în era dependenței comportamentale, obsedați de e-mailuri, de aprecierile de pe Instagram și de fluxul de noutăți de pe Facebook. Exagerăm cu vizionarea de episoade din seriale TV și de videoclipuri pe Youtube. Lucrăm din ce în ce mai mult și petrecem o medie de trei ore pe zi butonând telefoanele inteligente, chiar și când ne aflăm în trafic.

Acest studiu recent m-a dus imediat cu gândul la copiii noștri, care cresc și se dezvoltă cu noi, lângă noi, precum și la alte date statistice îngrijorătoare, care arată că în România un minor din 10 este dependent de internet. Specialiștii din domeniu atrag atenția părinților care le permit copiilor accesul la dispozitivele digitale că îi expun pe aceștia unui pericol major, cu repercusiuni grave, care le afectează dezvoltarea.

Medicii din Marea Britanie, SUA sau China trag un semnal de alarmă. Copiii afectați de dependența de tehnologie se confruntă cu aceleași simptome de sevraj cu care se confruntă și dependenții de droguri sau de alcool. Medicii chinezi consideră că acest fenomen reprezintă o boală clinică și au înființat deja centre de reabilitare.

Tehnologia reprezintă un substitut deficitar pentru interacțiunile personale. Nu este de mirare că psihologii și cercetătorii din domeniu au botezat iPad-urile și smartphone-urile „heroina electronică” sau „digitală”.

În România studiile sistematice privind corelațiile dintre calitatea vieții și dependența de tehnologie în rândul copiilor sunt foarte puține. Atunci ce putem face pentru a canaliza spre bine aceste produse tehnologice care dau dependență, pentru a pune granițele potrivite între studiu și joacă? Cum putem să găsim soluții prin care să combatem efectele nocive ale acestora asupra bunăstării, sănătății și fericirii noastre și a copiilor noștri?

La toate aceste întrebări, care țin de factorii de risc și nocivitatea noilor tehnologii asupra copiilor noștri, trebuie să răspundă nu numai părinții, ci și profesorii din sistemul de învățământ, medicii specialiști în sănătatea mintală a copilului, serviciile de sănătate publică, psihologii și psihiatrii.

De aceea lansez un apel către toți factorii potențial interesați, Ministerul Sănătății, Ministerul Educației Naționale, asociațiile nonguvernamentale, mediul academic – comunitățile științifice, medicale și generale –, de a contribui cu toate mijloacele și resursele de care dispun la realizarea unei evaluări complexe a fenomenului, cu scopul de a dezvolta activități concrete, în vederea creșterii gradului de implicare a părinților, a specialiștilor în prevenirea și identificarea precoce a dependenței de tehnologie a copiilor.