Cosmin Mihai Popescu

„Copiii rămași singuri acasă”

În contextul globalizării și al fenomenelor de mare amploare, dar și al apartenenței la UE, țara noastră a cunoscut o serie de schimbări, atât în plan economic, cât și social, iar unul dintre fenomenele care afectează puternic societatea noastră și pe care îl supun atenției dumneavoastră se referă la migrația forței de muncă în străinătate.

Într-adevăr, societatea românească a resimțit atât beneficiile emigrării, cât și dezavantajele, banii trimiși acasă de românii plecați la muncă au contribuit la reducerea sărăciei, dar familiile în care unul sau ambii părinți lucrează în altă țară suferă în urma schimbărilor din viața lor. Astăzi, în evidența ANPDC există 98.194 de copii cu părinți plecați la muncă peste hotare, dintre care 31,15% provin din familii în care ambii parteneri au ales să-și câștige pâinea în Occident.

Dincolo de aceste statistici, în spatele cifrelor se ascund drame umane: copii care suferă ducând dorul părinților, abandon școlar, familii care se destramă...

În foarte multe cazuri, prin plecarea părinților la muncă în străinătate copiii sunt afectați și expuși situațiilor de vulnerabilitate, marginalizare, iar părinții și autoritățile trebuie să aibă anumite responsabilități.

Plecarea părinților la muncă în străinătate reprezintă un fenomen social complex în privința dinamicii și funcționalității familiei, copiii rămași singuri acasă, victime ale neglijării, devin vulnerabili la abuz, exploatare prin muncă și alte situații de risc, cu consecințe foarte grave pe termen mediu și lung.

Trebuie să privim realitatea cu ochii deschiși și să construim un set de servicii sociale care pot oferi copiilor ai căror părinți sunt plecați susținere, care să includă consiliere specială, ajutor în procesul de învățare, condiții de petrecere a timpului liber, vizite la domiciliu.