Mihăiță Găină

„Corelarea politicilor educaționale și ocupaționale” Problema ocupării tinerilor este încă prezentă și presantă. Va mai dura până când vom putea spune că i-am găsit rezolvarea satisfăcătoare. Deocamdată, atât la nivelul Comisiei Europene, cât și al statelor membre s-a luat act că avem de-a face cu o problemă gravă, căreia i s-au alocat ceva fonduri și i se caută în continuare soluții integrate, mai bune.

Sunt mai multe perspectivele din care situația aceasta poate fi abordată. În această declarație, mă voi axa pe câteva aspecte privind corelarea dintre politicile educaționale și cele ocupaționale. Tema mi-a fost sugerată de o recentă luare de poziție a comisarului european pentru educație, cultură, multilingvism și tineret, doamna Androulla Vassiliou.

În viziunea doamnei comisar, „Sistemele naționale de educație trebuie reformate pentru ca tinerii să-și formeze acele abilități necesare pentru a obține o slujbă. Ne referim la abilități transversale și digitale. Ca modalități practice, se are în vedere, printre altele, ca învățământul profesional să facă parte și el din încercarea noastră de a rezolva această problemă a tinerilor”, a declarat doamna Vassiliou la începutul acestei luni.

Vorbim astăzi despre faptul că învățarea, cunoașterea și inovarea stau la baza creării de avuție. Vorbim, de asemenea, despre învățarea pe tot parcursul vieții active, ceea ce înseamnă o tot mai strânsă îngemănare între muncă și învățare. Noul concept de economie a cunoașterii pune într-o relație mai strânsă politicile educaționale cu cele ocupaționale. Paralelismul dintre învățământ și muncă este supus unei critici tot mai convingătoare, prin prisma noilor realități de pe piața ocupării forței de muncă. Pentru a marca mai puternic această megatendință, s-ar putea ajunge în viitor să avem nu niște ministere distincte, ci un minister al învățământului și muncii. Inerția birocratică este puternică, dar nu mai putem face abstracție de faptul că școlile și facultățile din învățământul românesc scot în continuare absolvenți care, în cea mai mare parte, nu-și găsesc de lucru în specialitățile pentru care s-au pregătit. Acesta este un tip de învățământ care consumă resurse în gol.

Problema nu este nouă, s-au făcut multe încercări, experiențe și aplicații pentru a orienta învățământul spre piața muncii. Învățământul profesional de care amintea doamna comisar european este una dintre acestea. Și la noi sunt preocupări pe direcția dezvoltării învățământului profesional, dar progresele se lasă așteptate.

Ucenicia într-o organizare modernă este o altă direcție de acțiune. Același comisar european observa că, redau un citat: „Dacă există sisteme de ucenicie, atunci procentul tinerilor aflați în șomaj este mai scăzut.” Tocmai plecând de la astfel de constatări s-a inițiat la nivelul UE o alianță a sistemelor de ucenicie pentru a asigura un anumit nivel de calitate a pregătirii și pentru a schimba mentalitatea referitoare la această formă de învățământ care îi poate ajuta pe tineri să treacă mai ușor prin procesul de tranziție către piața muncii.