Zi de zi informațiile apărute confirmă în mod clar și neechivoc faptul că sursa corupției din vămi este PDL, că Blejnar este omul lui Falcă. Într-adevăr, Blejnar este implicat, dar nu el este capul. Șeful ANAF a fost promovat și este susținut politic. PDL-ul a impus ca niciun organism să nu acționeze decât la ordin politic sau li se spune la ordin politic să nu acționeze. Șefii organelor de control, inclusiv cel de la vamă, nu sunt decât niște instrumente.
Deși Elena Udrea afirma contrariul, toți șefii direcțiilor vamale sunt protejații ministrului dezvoltării, rețeaua corupției din vămi ducând până la vârful PDL.
Șpaga luată în vămi are efecte extrem de puternice asupra vieții fiecărui român. Din cauza acestei corupții generalizate a crescut evaziunea fiscală, a fost nevoie de tăierea pensiilor și salariilor. PDL a furat statul și apoi i-a pus să plătească pe pensionari și bugetari.
Toți șefii de la vamă anchetați de procurori în ultimul timp au fost numiți pe criterii politice. Nu au dat concurs pentru funcție, nu s-au remarcat pentru calitățile manageriale deosebite, ci exclusiv pentru legăturile strânse cu politicienii influenți.
Operațiunile din vămi au arătat negru pe alb că posturile în aceste instituții publice sunt împărțite pe influențe politice și că șpăgile încasate se împart exact ca taxele de protecție în clanurile mafiote, de jos în sus.
Dincolo de această demonstrație, operațiunile din vamă lansează însă și o provocare pentru forțele politice aflate acum la putere. Acum, când am văzut ce le poate capul directorilor numiți pe criterii politice, ce-ar fi să se renunțe definitiv la acest sistem de promovare? Am fi naivi să credem că această urmare logică va fi respectată. Aceste structuri trebuie depolitizate și trebuie introdus acel _single act control_ pentru a eradica corupția din vămi.
*
„Criza agriculturii”
România ar putea profita de faptul că deține una dintre cele mai mari suprafețe agricole din UE, respectiv 14,72 milioane de hectare. Suprafața arabilă a României este de peste 9,4 milioane de hectare, adică 64% din suprafața agricolă a țării, ceea ce reprezintă 12,6% din suprafața arabilă a țărilor UE.
În același timp, în România se importă până și pătrunjel din Turcia și usturoi din China, în vreme ce producătorii locali trăiesc la limita subzistenței.
Domnul Valeriu Tabără se bate cu prețurile la alimente, în condițiile în care ar trebui să fie mult mai preocupat de ceea ce înseamnă evaziune fiscală, care a ajuns pentru cereale la un nivel de un miliard 500 milioane, iar evaziunea fiscală, atunci când vorbim de fructe și legume, evaziunea fiscală a ajuns undeva la 300 de milioane, toate acestea în condițiile în care Ministerul Agriculturii nu găsește soluții noi.
Ministerul Agriculturii se luptă cu supermarketurile și cu prețurile la alimente, încercând să trateze, de fapt, efectele unei proaste gestionări a agriculturii românești, și nu cauzele, în condițiile în care Programul Național de Dezvoltare Rurală pune la dispoziția României 10 miliarde, din care au fost până acum cheltuite doar 20%, ceea ce ar constitui o soluție pentru criza agriculturii și pentru viitoarea criză alimentară, pentru că putem vorbi despre o criză alimentară în următorii ani.
Până acum, ministrul agriculturii s-a dovedit incapabil să pună la punct o strategie coerentă, care să conducă la
relansarea agriculturii românești. Consecințele sunt că România a devenit un importator constant și masiv de produse agroalimentare, prețurile de cost ale produselor agricole autohtone sunt mai mari decât ale celor de import, oferta de produse agroalimentare românești în marile magazine este din ce în ce mai mică, iar importurile de produse alimentare devin o povară greu de suportat pentru țară, implicit de către populație.
Despre relansarea satului românesc nu se poate discuta, în condițiile în care desființăm școlile, desființăm spitalele la care sunt arondate sate, infrastructura în mediul rural lasă mult de dorit, iar facilitarea schimbului de produse tradiționale, încurajarea comerțului de bunuri tradiționale și specifice, prin revitalizarea vechii tradiții comerciale manifestate prin târguri sătești, strâns legate de spiritualitatea populară, de folclor, de cutume, obiceiuri și tradiții, ca șansă a satului românesc, sunt în continuare neglijate de autorități.
*
„Munții noștri aur poartă, noi cerșim din poartă-n poartă”
Ca orice român de bună-credință mă uit la televizor, ascult radioul și citesc ziarele, accesez internetul și sunt șocat de ceea ce văd, citesc sau aud.
De 20 de ani, impresia lăsată românilor este că țara e secătuită de resurse. Statul a abandonat subsolul țării și ne-a lăsat pe toți să credem că am sărăcit. România dispune de cel puțin 8 zăcăminte de aur de talie mare, foarte atractive, care domină piața.
Multe dintre organismele internaționale și societățile specializate în prospectarea zăcămintelor aurifere, societăți recunoscute la nivel mondial, au ajuns la concluzia că țara noastră s-ar plasa în topul primelor 20 de state producătoare de aur și pe primul loc în Europa.
În timp ce românii se luptă cu datoriile imense și se întreabă de unde vor scoate banii împrumutați, străinii avizați fac în România descoperiri șocante. Cu câtva timp în urmă a fost găsit unul dintre cele mai mari zăcăminte de aur, cu o suprafață uriașă, de 94 km[2] , peste drum de mina Barza, cea care a fost închisă în 2006 pe motiv că a fost secată.
În Apuseni stă îngropat aur de peste 54 miliarde de dolari, cam de trei ori suma împrumutată de la Fondul Monetar Internațional din 2009 și până azi.
România este curtată în ultimii ani de liderii mondiali în domeniul prospectării și comercializării acestui material prețios.
De ce trebuia să aflu din presă ceea ce este știut, dar ținut ascuns de cei care sunt astăzi la putere?
De ce trebuie să fim sclavii organismelor internaționale financiare?
De ce până acum nu a vorbit nimeni despre această impresionantă descoperire?
„Noul Cod servește doar Guvernului”
Noua variantă a Codului muncii servește doar Guvernului, pentru că, ținând cont de ceea ce a declarat Traian Băsescu anul trecut, și anume faptul că trebuie să ajungem de la 1,2 milioane de bugetari la aproximativ 900.000, își construiește un instrument legal pentru a duce la îndeplinire acest lucru.
Despre motivația de a atrage investitori străini, invocată de președinte, aș dori să specific că investitorii nu vin la noi în țară așteptând să aibă sclavi în loc de angajați, ci din cauza faptului că se plâng de fiscalitatea prea mare, de inconsecvența guvernării, din momentul în care au mărit TVA-ul de la o zi la alta, și de corupție.
Mai nou, PDL și presa proputere promovează ideea că o mare parte dintre propunerile USL sunt similare cu cele ale Guvernului. Diferențele între propunerile USL/parteneri sociali și propunerile Guvernului sunt:
– perioada de probă este de maxim 90 de zile, față de cel puțin 90 de zile, cum susține Guvernul;
– angajarea succesivă pe perioada de probă pe un post este de maxim 12 luni, față de „nelimitat”, cât propune Guvernul;
– contractul individual de muncă pe perioadă determinată poate fi de maxim 36 luni (3 ani) față de 9 ani, varianta Guvernului;
– salariații temporari, încadrați pe baza contractelor de muncă temporare, nu pot depăși 36 de luni, față de „nelimitat”, cât prevede varianta Guvernului;
– durata maximă legală a timpului de muncă nu poate fi mai mare de 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare;
– dreptul la negociere colectivă și de încheiere a contractelor colective de muncă este permis la nivel național și la nivelul instituțiilor publice, iar în varianta Guvernului acest drept constituțional este limitat;
– angajatorul nu le poate desface contractul individual de muncă la inițiativa acestuia. În varianta Guvernului, angajatorul le poate desface contractul de muncă pe motiv de necorespundere profesională.
*
„PDL-ul consideră România propria moșie”
Românii sunt tot mai umiliți și batjocoriți de un partid care a ajuns la o așa beție a puterii, încât consideră România propria sa moșie.
În timp ce reprezentanții PDL prosperă, în aceste vremuri grele devenind tot mai veseli, românii sărăcesc și devin tot mai triști și mai apăsați de problemele tot mai mari cu care se confruntă de la o zi la alta.
Teroarea, înfometarea, hoția, minciuna, ipocrizia, abuzurile sunt instrumente aplicate la scară largă, o constantă a acestui regim, puse în practică acum cu și mai multă nerușinare și nepăsare.
Profesioniști ai șantajului și ai manipulării, sunt experți în ceea ce înseamnă dezintegrarea, desolidarizarea populației, discreditarea, hărțuirea și demonizarea oponenților, cumpărarea de voturi și modificarea legislației, pentru a croi cale liberă fraudei electorale. Președintele și ceata lui sunt experți în marketingul și vânzarea a ceea ce nu dețin și nu le aparține: libertatea și un trai mai bun al poporului român.
România este condusă astăzi de o grupare de persoane lipsite de orice competență, caracterizate de oportunism și unite de un singur obiectiv: menținerea cu orice preț la putere, în scopul utilizării resurselor publice pentru satisfacerea intereselor clientelei politice.
După aplicarea unor măsuri de austeritate fără precedent, veniturile la buget au urcat în 2010 din accize și TVA, în timp ce, paradoxal, cele din impozite și contribuții au scăzut. Cheltuielile bugetare au crescut cu 4,2% față de anul precedent, la fel cheltuielile cu bunurile și serviciile, cu 5,2%. Și-au bătut joc de medici, profesori, mame, copii, bătrâni pensionari, militari.
Aceasta este România în care trăim azi, o Românie pe care sper să nu o lăsăm așa moștenire urmașilor noștri.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.