Stelică Iacob-Strugaru

„Creditul neguvernamental inert!”

După douăzeci de ani de tranziție și progrese economice reale nu putem să nu constatăm că economia se află acum pe cu totul alte baze, iar perspectivele de evoluție sunt favorabile. De asemenea, sistemul bancar, cel care în anii ’90 a dat cele mai vii și puternice emoții și șocuri economiei, s-a consolidat și nu putem să spunem că mai există vreo diferență între sistemul bancar din Occident și cel din România.

Din nefericire, însă, băncile care activează în România nu au acționat, în ultimii ani, de o manieră care să aducă reale contribuții sectorului privat și susținerii acestuia. Băncile din România s-au „hrănit” puternic din creditul guvernamental, profitând de existența deficitelor bugetare mari, care necesitau o finanțare pe măsură.

Altfel spus, atâta vreme cât Guvernul se împrumută, și se împrumută mult și la rate mari ale dobânzii, clienții mici nici că există pentru sectorul bancar. Eforturile Băncii Naționale a României de a reduce dobânda de referință de la peste 10% în 2008, la mai puțin de 6% în prezent, nu s-au repercutat în ratele dobânzilor la creditare. Nici reducerea rezervelor minime obligatorii, în lei sau valută, nu a avut efectele dorite în piața creditului.

Chiar și în luna care a trecut creditul neguvernamental a înregistrat o contracție, care chiar dacă este modestă, reflectă o stare de lucruri. Cunoaștem cu toții puterea pe care o are pârghia creditului neguvernamental asupra reluării creșterii economice. Cred, cu toată puterea, că prin diminuarea constantă a deficitului bugetar, reflectată într-o nevoie de finanțare mai mică din partea sectorului guvernamental, băncile își vor îndrepta atenția și asupra creditorilor mici, privați, care au nevoie de finanțare pentru dezvoltarea afacerilor, retehnologizare și chiar pentru consum.

Cred că băncile comerciale s-au bazat mult prea mult pe domeniul creditului guvernamental și au uitat cu totul de creditul privat. Or, chiar și creditul guvernamental și sănătatea unei economii depind în mod crucial de sănătatea și creșterea sectorului privat. Așadar, recomand băncilor din România să încerce să-și recâștige încrederea clienților privați, antreprenori sau consumatori, pentru că epoca creditului guvernamental uriaș este pe cale să se încheie. Avem nevoie de bănci sănătoase, profitabile, dar care să-și îndeplinească și într-un mod onest și eficient rolul pe care îl au în cadrul economiei naționale.