Vasile Cătălin Drăgușanu

„Creșterea delincvenței juvenile în rândul minorilor cu vârste sub 14 ani”

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea politică se referă la o problemă majoră cu care se confruntă societatea noastră în prezent. Este vorba despre delincvența juvenilă în rândul minorilor ce nu au împlinit vârsta de 14 ani. Acest fenomen de devianță, ce s-a intensificat după schimbarea sociopolitică din anul 1989, se prezintă sub diferite forme, de la violență fizică până la acte contra bunurilor persoanelor, tâlhării, acte de vandalism și huliganism.

Delincvența juvenilă este, în principal, o consecință directă a modului în care este organizată familia. Astfel, majoritatea delincvenților minori provin din familii dezorganizate, monoparentale, care nu își îndeplinesc funcția de educare, supraveghere și protejare a copiilor. Alte

probleme care conduc la un comportament deviant au în vedere lipsa de resurse materiale, marginalizarea socială, un model parental necorespunzător, necunoașterea anturajului și a locurilor frecventate de minori.

Doresc să consolidez cele afirmate prin exemplificarea cu un caz concret din județul Neamț. Este vorba despre un minor în vârstă de 13 ani, ce provine dintr-o familie cu probleme financiare și sociale. Situația materială precară și absența unei culturi adecvate sunt două considerente majore ce l-au determinat pe tânăr să aleagă calea fărădelegilor. În pofida vârstei fragede, copilul este specializat în tâlhării și furturi prin diferite metode de distragere a atenției. Numai într-un singur caz de furt a putut sustrage 4.000 de euro și 15.000 de lei. Copilul de 13 ani este însă ajutat și încurajat de persoane majore, persoane care ar trebui să răspundă penal pentru faptele lor.

Alarmant este faptul că acest caz nu este unul singular. Victimele acestor minori delincvenți fac parte și din segmentul persoanelor în vârstă. Un exemplu în acest sens: la începutul anului 2013, în luna ianuarie, o bătrână în vârstă de 80 de ani din Piatra Neamț a fost atacată și agresată, cu scopul de a fi jefuită, chiar în scara blocului în care locuia.

Îngrijorător este faptul ca numărul copiilor cu vârste sub 14 ani care ajung să comită infracțiuni este în continuă creștere, în primul rând, din cauza neputinței organelor de poliție în fața acestor delicte. Lipsa de putere a reprezentanților poliției derivă, în principal, din lacunele legislative care nu permit arestarea minorului. Legislația stabilește că, până la împlinirea vârstei de 14 ani, minorii nu răspund penal din următorul considerent: dezvoltarea insuficientă a însușirilor psihice, intelective și volitive. Așadar, pentru acest segment infracțional, legea nu prevede aplicarea unor sancțiuni privative de libertate sau a unor măsuri educative. În cazul ilegalităților comise de minori, de cele mai multe ori părinții sunt cei care răspund pentru faptele copiilor, fiind sancționați cu amendă. Însă această măsură este insuficientă și, totodată, ineficientă. Nu tratează nici cauza, nici efectul. Potrivit legii, copilul care a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și care nu răspunde penal beneficiază de măsurile de protecție specială: plasament, plasament în regim de urgență, supraveghere specializată. Din păcate, mulți delincvenți minori nu ajung să beneficieze de aceste măsuri pentru că ele sunt dificil sau chiar imposibil de aplicat.