Silviu Nicu Macovei

„Creșterea salariilor este imperios necesară. O cere inclusiv Banca Mondială!”

Am tot auzit din partea unor actori sociali, comentatori politici sau analiști economici că recenta creștere a salariilor reprezintă un dezastru pentru economia României. Nu doresc să vă reamintesc faptul că PSD este singurul partid din țară care a venit cu un program complet de guvernare, mai mult, prin implementarea acestuia, încearcă să repare nedreptățile salariale pe care mai toate guvernele de dreapta le-au comis asupra cetățenilor români de-a lungul timpului.

Vă aduc un argument în plus, dacă mai era nevoie, că toate creșterile de salarii sunt deocamdată insuficiente. Asta nu o spun eu, ci tocmai guvernatorul Băncii Centrale Europene, Mario Draghi. Începând de anul trecut, dar mai ales în ultimele trei luni, vocile guvernatorilor naționali, ale membrilor consiliului de administrație al BCE s-au auzit tot mai des cerând economiilor statelor membre ale UE să crească salariile. Lucrul acesta pare cu atât mai ciudat cu cât logica BCE și a principalilor actori financiari mondiali era de scădere a salariilor, de scădere a inflației, pentru reducerea costurilor de producție.

Acum însă BCE cere expres creșterea salariilor în economie, pentru a evita ample manifestări de stradă. De altfel, cuvântul folosit de bancherii Europei este „revoluție”, iar temerea lor este „să nu apară un nou Stalin”.

Astfel, în pragul împlinirii a 100 de ani de la revoluția lui Stalin, bancherii mondiali consideră că șomajul crescut în rândul tinerilor (25% media europeană, în unele țări chiar depășind 45%) coroborat cu salariile care nu mai cresc sunt în pragul de a produce tulburări sociale majore. Chiar și riscul stagnării economice este crescut dacă nu se ridică nivelul salariilor.

Nu voi enumera toate argumentele economice pentru care BCE cere creșterea salariilor în toate sectoarele, doar vă prezint faptul că salariile stagnează pentru că economiile vestice au devenit prea productive.

Mai concret, globalizarea a distrus clasa de mijloc vestică, fiindcă firmele mari au plecat în țările _low cost_ și emergente (Asia, America de Sud); robotizarea și automatizarea producției au dus la scăderea costurilor cu forța de muncă, prin urmare nu are sens să crești salariile unor muncitori dacă îi poți înlocui oricând cu mașinării; supracapacitatea de producție din ultimii ani a făcut ca firmele să fie nevoite să scadă continuu costurile, recte salariile; marile bănci, fondurile de investiții mamut, administratorii de fonduri au prea mulți bani, iar consecința este că acești bani nu sunt investiți în producție (locuri de muncă), ci în imobiliare și titluri de stat, prin urmare pun presiuni pe companii să reducă și mai mult costurile.

În concluzie, creșterile salariale pe care PSD încearcă să le aducă în România se înscriu atât în logica socială, fiindcă românii merită să trăiască mai bine, cât și în logica economică europeană de stimulare a economiei prin susținerea capitalului uman.