Natalia Elena Intotero

„Criminalul revine mereu la locul crimei?”

Atât în romanele polițiste, cât și în filmele de același gen, am putut remarca o metodă care persistă: revenirea criminalului la locul crimei. Motivele pot fi multiple: de la o ultimă verificare a locului dacă a fost bine curățat de urme, la luarea locului respectiv în posesie, spre folosință proprie. Iată însă că nu numai în cărți și-n filme se întâmplă asta, ci și în viața cea de toate zilele, și nu doar la noi, ci și pe alte

meleaguri. De fapt, tot la noi, dar cu oameni de pe alte meleaguri: dedulcit la mierea românească, Mark Gitenstein se preface că-l trag rădăcinile acasă. După unul dintre cele mai catastrofale mandate de ambasador de pe vremea fanarioților încoace (Dumnezeule, unde sunt ambasadorii cei celebri ai Statelor Unite, de a ajuns Gitenstein să-l reprezinte pe Marele Licurici?), Gitenstein vine să întărească forțele care „să-l apere” pe un Băsescu dezavuat până și de propriul său partid, într-un procent care trece de jumătate.

Este mai mult decât surprinzător să observăm că, din păcate, mulți dintre cei care s-au perindat pe la cârma României în ultimii ani au fost teribil de încântați nu să își impună respectul în fața Statelor Unite sau a Uniunii Europene, ci cum să fim jumuliți cu zâmbetul pe buze, ca alternativă la a fi jumuliți „cu îngrijorare” pe față și-n declarații gen „război civil în România” sau „fraudă de peste două milioane de voturi la referendum”.

Ocupantul locului unui ambasador american priceput, marele îngrijorat de soarta lui Morar și Kövesi, Mark Gitenstein vine acum să se pună în fruntea Fondului Proprietatea! De remarcat că acum nu mai e îngrijorat că în România se fură voturi sau că e război civil pe meleagurile noastre, ba chiar crede că e taman momentul ca să vină să-și ia tainul pentru sprijinul neprețuit acordat băsismului! Ciudat este că, nu cu mult timp în urmă, pe când reprezenta „Marele Licurici” la București, opiniile sale, exprimate în mai multe discursuri și interviuri, coincideau fix cu doleanțele Fondului Proprietatea sau, mai exact, cu ale marilor fonduri de investiții care dețin pachete de acțiuni la fond și care au tot interesul să încaseze dividende cât mai mari. Acum, numele lui Gitenstein este primul înscris pe lista de candidați pentru alegerile care vor avea loc pe 25 aprilie... Amintesc doar că Fondul Proprietatea deține un număr semnificativ de acțiuni la OMV Petrom, Romgaz, Transgaz, Hidroelectrica, Termoelectrica și Transelectrica, adică la principalele companii energetice de stat din România. Pentru o minte inteligentă, nu mai trebuie adus niciun argument, e suficient și atât...

Fond fiind, are capacitate de investire, așa că nu ar fi de mirare să auzim că Mark Gitenstein mai are de vândut niște avioane F16 second-hand, chiar dacă aceste avioane sunt cumpărate de la portughezi, dar aceștia vor cumpăra, în schimb, de la americani, via tot același Gitenstein, niște avioane F35... Este imposibil acest scenariu? Nicidecum, mai ales având în vedere câtă osârdie a depus ex-ambasadorul pe vremea când se făcea că reprezintă Statele Unite, ca să dea de muncă americanului de rând cheltuind din bugetul sărăntoacei Românii pe tot soiul de hârburi cu aripi „Made in USA”. Nu a putut convinge bugetul statului, nu-i nimic, își realizează obiectivul vârându-se în conducerea unui fond în valoare de peste 4 miliarde de euro, că doar toate drumurile românești duc la Washington...