Samoil Vîlcu

„Criza de personal, problemă majoră a sistemului sanitar românesc”

Gradul mare de nemulțumire și neîncredere a populației în sistemul de sănătate s-a accentuat în ultima perioadă. Viziunea actualei guvernări este de a menține o stare cât mai bună de sănătate a populației, concretizată în creșterea speranței de viață, de a asigura accesul la serviciile de sănătate, fără discriminări legate de mediul de rezidență și statut social.

În calitate de deputat, totodată membru al Comisiei pentru sănătate, consider că trebuie să acordăm o atenție sporită asistenței medicale din România, iar pentru asta avem nevoie de o strategie eficientă de sprijinire a medicilor rezidenți.

În ultimii ani, tot mai puțini tineri au fost interesați de o carieră de medic, iar conform statisticilor, la admiterea în facultățile de medicină s-a ajuns la o concurență de sub 2 candidați pe loc, ceea ce înseamnă că sistemul sanitar are probleme serioase.

În același timp, numărul medicilor rezidenți care aleg să profeseze în afara țării este tot mai mare de la an la an. Având în vedere aceste aspecte, esențiale pentru viitorul asistenței medicale din România, consider că lipsa motivării medicilor rezidenți este unul din principalele puncte nevralgice ale actualului sistem sanitar, iar pentru asta trebuie să găsim soluții.

Înțeleg nemulțumirea medicilor rezidenți, supărați că s-au vehiculat salarii pe care unii dintre ei nu le obțin, dar nu avem nevoie de certuri interminabile, ci de politici și strategii eficiente în domeniul sanitar. Problemele de personal medical sunt grave, de aceea politica de personal din sănătate trebuie foarte bine gândită.

Vorbim despre dotări performante, dar toată aparatura modernă trebuie operată cu personal calificat, stimați colegi! Degeaba dotăm unitățile sanitare mai mici cu aparatură performantă dacă n-are cine s-o folosească. La fel de gravă este problema și dacă avem medici specialiști doar într-un domeniu, dar în altul lipsesc. De exemplu, avem chirurgi generaliști, dar nu există suficienți anesteziști, astfel încât să se poată efectua operațiile.

Nu putem neglija faptul că avem nevoie în momentul de față, la fel de mult, de o reformă a sănătății, cum avem nevoie de o reformă a sistemului educațional sau a celui de justiție. Actul medical trebuie să devină unul de calitate superioară, accesul la asistența medicală trebuie garantat, trebuie să dispară crizele de medicamente și materiale sanitare, dar, mai presus de toate, trebuie să dispară cea mai mare temere a românilor: aceea de a fi bolnavi și de a ajunge să aibă nevoie de îngrijiri medicale. Toate acestea nu le putem obține decât printr-o reformă reală a sistemului sanitar.

Nu putem ignora faptul că avem probleme serioase în domeniul medicinei preventive, nu avem un sistem de îngrijire la domiciliu și recuperare, iar sistemul ambulatoriu este subfinanțat. La toate aceste probleme trebuie găsite soluții, chiar dacă acestea uneori îi mulțumesc pe unii și îi supără pe alții.