Tudorița Lungu

„Criza forței de muncă, un rezultat al lipsei de viziune” Trăiesc tot mai acut în ultima vreme sentimentul că aici, în Parlament, aducem în discuție subiecte poate nu întotdeauna suficient de relevante pentru vremurile și societatea în care trăim. Mă tem că declarațiile noastre politice au darul doar de a ne culpabiliza reciproc și că adevăratele probleme, transformate în fenomene sociale, nu nasc dezbaterea care ar merita, o dezbatere în urma căreia să identificăm soluții, strategii, direcții de acțiune.

Potrivit unei recente analize realizate de barometrul european Eurostat, România este țara din Uniunea Europeană cu cel mai mare procent de populație activă care muncește într-un alt stat membru. Ponderea românilor plecați în străinătate, în totalul populației active cu vârste între 20 și 64 de ani, aproape s-a triplat în ultimii zece ani, de la 7,5%, în 2007, la 19,7%, în 2017. Cu alte cuvinte, a cincea parte din populația activă a României muncește în altă parte decât la ea acasă.

Spre comparație, media europeană a celor care își desfășoară activitatea în altă parte decât în țara în care s-au născut este de 3,8%. Și, tot ca o comparație, vecinii bulgari, alături de care am luat în același timp startul în competiția europeană, se află pe locul al șaselea în această statistică a mobilității forței de muncă, dar cu un procent de 12% față de cei 20% înregistrați de România. Și nu aduc în discuție Germania, unde populația mobilă reprezintă doar 1,0% din totalul populației active sau Marea Britanie, cu un procent de 1,1%, ci Bulgaria, pe care am considerat-o mereu inferioară nouă.

Și mai îngrijorător este faptul că același Eurostat a constatat că jumătate dintre absolvenții români de studii superioare părăsesc țara și preferă să presteze munci inferioare pregătirii lor, dar pe salarii la care un economist sau un tânăr inginer român nu poate visa.

Vă invit să reflectați, așa cum o fac și eu. Dacă în Germania sau în Franța absolvenții cu studii superioare pleacă, este drept, în procente infime, să lucreze în altă parte, fac acest pas fie pentru a-și deschide o afacere proprie, fie pentru a reprezenta companii din țara lor sau multinaționale, deci pentru un plan de carieră, absolvenții de studii superioare români emigrează doar pentru un salariu.

Auzim în ultima vreme tot mai des despre o nouă criză a forței de muncă, care poate fi mai gravă decât orice criză economică. Dintr-o criză economică îți revii după 2, 3 sau 4 ani. Dintr-o criză a forței de muncă, cauzată inclusiv de lipsa unor politici coerente, de lipsa de strategii pe termen mediu și lung, s-ar putea să dureze zeci de ani până ne revenim! Am pierdut și pierdem anual sute de mii de specialiști, de meseriași, în marea lor majoritate tineri, dar nu numai. Sunt convinsă că știți deja, dar vă reamintesc că suntem pe un neonorant loc secund în lume, după Siria, ca fenomen al migrației.

Aceasta este una dintre gravele probleme ale României, ale cărei efecte negative se resimt acum, dar se vor agrava în timp. Migrație înseamnă depopulare, scăderea natalității, îmbătrânire, copii abandonați în grija bunicilor sau a altor rude. În lipsa unor politici publice care să încurajeze sectorul privat și libera inițiativă, în lipsa unor politici fiscale predictibile, în lipsa investițiilor, acest fenomen se va amplifica.