Teodor Atanasiu

„Criza nu și-a făcut apariția și în punga PD-L”

Dacă mergi prin București sau prin oricare altă localitate din țară, președintele Băsescu te privește amenințător din orice colț de stradă, de pe fiecare stâlp, bloc sau panou, prin intermediul materialelor electorale instalate cu miile, furibund, peste tot.

Am adormit doar cu freamătul începutului oficial de campanie în 22 octombrie și ne-am trezit invadați, la propriu, de portocaliul PD-L-ist, la primele ore ale dimineții de 23 octombrie, în toată țara. A fost o noapte de muncă silnică, de portocalizare a țării întregi, pentru a demonstra forța și, mai ales, sacrificiul de care este în stare acest partid pentru conducătorul său mult iubit, candidatul Traian Băsescu.

Dacă cineva mai credea într-o ultimă picătură de sinceritate afișată de președintele Băsescu, la semnarea decretului de declanșare a referendumului, cu o zi înainte de începerea oficială a campaniei electorale pentru alegerile prezidențiale, în ceea ce privește intempestiva sa luptă cu parlamentarii, la sfârșit de mandat, ni s-a demonstrat cu prisosință că, în realitate, totul era foarte bine planificat, aranjat în detaliu de către dumnealui și ai săi militanți PD-L:

aveau deja tipărite afișele, bannerele, _mesh_ -urile, steagurile, cu sutele de mii, pentru domnul Băsescu, cu tot cu tema referendumului pentru reducerea numărului de parlamentari. Sloganul postat pretutindeni, amenințător și el, la fel ca și figura președintelui în exercițiu, „De ce le e frică, nu scapă”, ne face să ne întrebăm dacă România a ajuns o țară de infractori, care trebuie amenințată și apoi pedepsită integral, pentru că nu se comportă și nu se execută întocmai așa cum cere imperativ președintele la fiecare apariție a sa.

Nicio instituție din România nu mai are alte prerogative, decât cele forțate de președintele Băsescu. Nu mai avem guvern, nu mai avem parlament, nu mai avem justiție, nu mai avem niciun fel de instituții publice în care protocaliul domnului Băsescu să nu fi intervenit dictatorial. Legea fundamentală a rămas doar facultativă și, mai ales, halucinant interpretată sau boicotată, iar democrația nu mai are nicio legătură cu evidența faptelor unui președinte jucător de instituții și principii.

Dacă referendumul era un atribut al poporului, avem acum plăcerea de a fi puși în fața unor alegeri prezidențiale în care un candidat, aflat încă în funcția de președinte, își face campanie creându-și avantaje evidente, afișându-se pe toate materialele electorale cu o temă pentru care cere votanților un vot dublu: pentru el și pentru referendumul invocat.

Unde scrie oare că președintele are voie să-și acorde singur mai multe șanse decât cele ale celorlalți candidați aflați în cursa electorală?

Nu numai că domnul Băsescu a furat startul campaniei prin acest demers fraudulos, dar a reușit să compromită moral ideea de referendum.

A uitat domnul Băsescu că doar cu câteva zile înainte de începerea oficială a campaniei electorale striga pe toate drumurile: „nu mai sunt bani de pensii și salarii” și înfiera ce avea mai la îndemână, că vinovați sunt cei care au format o majoritate parlamentară și au susținut un alt premier decât cel pe care-l dorește dumnealui și care nici nu doresc ca data de desfășurare a referendumului să fie aceeași cu cea a alegerilor prezidențiale? Unde-i logica acestor acuzații sforăitoare, domnule președinte?