Gigel Sorinel Știrbu

„CSM definește neconstituțional libertatea de exprimare” Pe data de 18 septembrie anul curent, într-un comunicat de presă al Consiliului Superior al Magistraturii, deci într-un document oficial, a fost dat un atac la adresa Constituției României. În documentul respectiv apar două paragrafe care

nu credeam că vor mai apărea la 22 de ani de la căderea comunismului.

„Într-un stat de drept nimeni nu are dreptul să extrapoleze nemulțumirile referitoare la instrumentarea unei anumite cauze asupra întregului sistem judiciar. În caz contrar, persoana care face aceste afirmații aduce inevitabil atingere principiului constituțional al separației puterilor în stat, cu consecința afectării prestigiului justiției și, implicit, a independenței și reputației magistraților (...).

Dreptul la libertatea de exprimare nu este însă unul absolut, acesta fiind susceptibil de anumite restrângeri, în ipoteza în care folosirea libertății de exprimare este îndreptată împotriva unor valori pe care statul le poate în mod legitim apăra, cum ar fi autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești.”

Ce reiese din cele două paragrafe? În primul rând, că membrii CSM susțin că nimeni nu are dreptul să comenteze actul de justiție. O astfel de teză este specifică Evului Mediu, dar doamnele și domnii din CSM trebuie să țină cont că suntem totuși în secolul al XXI-lea. Absolutismul și absurdul de care dau dovadă membrii CSM demonstrează o intenție de a crea o castă intangibilă în România, ceea ce este total contrar Constituției.

Toată lumea este de acord cu nocivitatea ingerințelor și a presiunilor în domeniul justiției. Dar a comenta în special erorile săvârșite de cei din justiție atunci când le comit nu înseamnă nici ingerință și nici presiune, ci exercitarea dreptului la liberă exprimare, un drept pe care aceiași membri ai CSM îl consideră ca fiind limitat la anumite restrângeri – o astfel de exprimare nu am mai auzit până acum –, iar aceste restrângeri ar opera când utilizarea libertății de exprimare vizează „autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești”.

Le reamintesc doamnelor și domnilor din CSM articolul 30 din Constituție: „(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.

(7) Sunt interzise de lege defăimarea țării și a națiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură națională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violență publică, precum și manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.”

După cum se poate observa, libertatea de exprimare este inviolabilă, or, restrângerile invocate de CSM exprimă exact contrariul. În plus, pretențiile absolutiste rezultate din comunicatul CSM nu se regăsesc în Constituție nici măcar acolo unde este vorba de o serie de interdicții stabilite prin lege.