Găvrilă Ghilea

„Cu o floare nu se face primăvară fiscală...”

Mai mult de o treime din cele peste 1.200.000 de companii active aflate în evidențele operative ale Registrului comerțului realizau, la finele anului trecut, o cifră de afaceri mai mică de un milion de euro, calificându-se practic, începând din 2018, pentru aplicarea regimului fiscal al impozitului pe cifra de afaceri.

Aceasta pentru că, prin dispozițiile introduse de OUG nr. 79/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, pentru încadrarea unui operator economic la regimul fiscal al microîntreprinderilor, limita maximă a veniturilor realizate la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent s-a majorat de la 500.000 la 1.000.000 de euro.

Din păcate, acest artificiu legislativ nu a modificat corespunzător toate prevederile incidente în speță ale Codului fiscal, cum ar fi art. 25, care, la alin. (4) lit. i), exclude în continuare de la deductibilitate cheltuielile de sponsorizare și/sau de mecenat și cheltuielile privind bursele private, acordate potrivit legii, în cazul societăților comerciale plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor, deci ale celor cu cifre de afaceri sub un milion de euro.

În condițiile în care obținerea unei sponsorizări este, de cele mai multe ori, singura cale pentru realizarea unor activități nonprofit, această formă de finanțare a entităților de tip ONG va tinde să devină exclusiv apanajul companiilor cu cifre de afaceri considerabile, supuse regimului fiscal al impozitului pe profit, mai preocupate însă de îmbunătățirea imaginii publice și, implicit, de obținerea unor beneficii economice directe și imediate din aceste activități decât de exercitarea misiunii de responsabilitate socială pe care fiecare agent economic ar trebui să și-o asume.

Prin adoptarea Ordonanței de urgență nr. 25/2018, prin cosmetizarea art. 56 din Codul fiscal, Guvernul a încercat să dreagă busuiocul, admițând ca microîntreprinderile care efectuează sponsorizări, potrivit prevederilor Legii nr. 32/1994, cu modificările și completările ulterioare, pentru susținerea entităților nonprofit și a unităților de cult, care sunt furnizori de servicii sociale acreditați cu cel puțin un serviciu social licențiat, potrivit legii, să poată scădea sumele aferente din impozitul pe veniturile microîntreprinderilor până la nivelul valorii reprezentând 20% din impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, datorat pentru trimestrul în care au înregistrat cheltuielile respective.

Cu toate acestea, modificarea legislativă enunțată nu rezolvă problema în ansamblul ei, rezumându-se doar la încadrarea ca deductibile a cheltuielilor efectuate de microîntreprinderi cu sponsorizarea doar a anumitor entități nonprofit, și anume a celor care sunt furnizori de servicii sociale acreditați cu cel puțin un serviciu social licențiat.

Asistăm, practic, la un tratament discriminatoriu aplicat entităților nonprofit, accesul marii majorități a acestora la o importantă sursă de finanțare fiind mai departe îngrădit, ceea ce va conduce, în cele din urmă, la imposibilitatea desfășurării activității.