Claudiu Augustin Ilișanu

„Cu ocazia Zilei mondiale de luptă împotriva relelor tratamente aplicate bătrânilor, pe care o vom celebra sâmbătă, 15 iunie, să nu uităm de vârstnicii noștri, acordându-le o atenție sporită, prin extinderea politicilor ce vin în sprijinul nevoilor lor, pentru o îmbătrânire sănătoasă și pentru evitarea oricărui tip de tratament generator de vulnerabilități la această categorie socială”

Vârstnicii, definiți drept acele persoane cu vârsta peste 65 de ani, sunt din ce în ce mai numeroși la nivel mondial; în 2017 aproape o cincime (19%) din populația UE avea vârsta de 65 ani sau mai mult. În România ponderea persoanelor cu vârsta peste 65 de ani a crescut, din 2007 până în 2017, cu 3,1%. Toate aceste cifre nu fac altceva decât să arate o îmbătrânire accelerată a populației europene, la care se adaugă o scădere a natalității și o creștere substanțială a speranței de viață, odată cu avansarea medicinei și modernizarea tratamentelor din domeniu.

Numărul persoanelor pensionate este din ce în ce mai mare, iar problematica asociată îngrijirii acestora va fi din ce în ce mai importantă. Încă din anul 2002 se acorda din ce în ce mai multă atenție, la nivel mondial, necesității adoptării

unui plan internațional de acțiune împotriva îmbătrânirii, care a fost semnat la Madrid, în aprilie 2002, de către statele membre ale Uniunii Europene. Acesta avea rolul unui angajament comun, care să aducă în spațiul public un discurs și acțiuni de susținere a îmbătrânirii active, de acordare a unei atenții speciale acestei categorii sociale, prin crearea de politici care să vină în sprijinul nevoilor vârstnicilor.

În contextul creșterii numărului de vârstnici la nivel mondial, dar și al fenomenului violenței asupra acestei categorii sociale, Organizația Națiunilor Unite a stabilit, începând cu anul 2006, ca ziua de 15 iunie să fie proclamată Ziua mondială de luptă împotriva relelor tratamente aplicate bătrânilor. Se atrăgea deja atenția asupra persoanelor vârstnice și asupra abuzurilor suferite de acestea, ce se ridică, conform statisticilor Organizației Mondiale de Sănătate, la 5%.

Respectul de care trebuie să se bucure persoanele din această categorie socială trebuie să fie parte din orice societate civilizată, care își recunoaște și protejează valorile, dar, înainte de toate, parte integrantă a drepturilor fundamentale. Este de la sine înțeles că, de vreme ce populația globului se bucură de o îmbătrânire, ca fenomen general, trebuie luate din ce în ce mai multe măsuri pentru ca această categorie socială, din care fac parte bunicii noștri, să fie protejată, să se bucure de o îmbătrânire sănătoasă, de sprijin în mobilitate, de menținerea unor relații sociale și de bunăstare. Măsurile de combatere a abuzurilor împotriva vârstnicilor sunt absolut necesare, având în vedere vulnerabilitatea dată de vârstă, dar și fragilitatea acestora per ansamblu.

Atenția pe care trebuie să o acordăm bătrânilor ține, înainte de toate, de civilizație, respect și valori. Mediile fizice și sociale în care trăim trebuie să fie caracterizate de o armonizare a generațiilor și de crearea unor condiții favorabile susținerii vârstnicilor prin sănătate, îngrijire pe termen lung, transport, protecție socială, informare și comunicare, prezență în societatea civilă, familie. Atitudinea față de îmbătrânire și de bătrânețe, a percepției bătrânilor în societate este esențială pentru evitarea abuzurilor. Perspectiva inutilității acestora odată cu retragerea lor de pe piața muncii este una denigrantă, dacă luăm în considerare că fiecare dintre noi va ajunge la îmbătrânire.