Culiță Tărâță

Cu permisiunea dumneavoastră, voi continua tema de săptămâna trecută despre noua politică agricolă europeană comună ce se va implementa din 2014, în urma inițiativei comisarului român Dacian Cioloș.

Bugetul Politicii Agricole Comune (PAC), în valoare de 55 de miliarde de euro pe an, reprezintă – se știe – 40 de procente din întregul buget al UE. Fiecare cetățean al Uniunii plătește, în medie, doi euro pe săptămână pentru finanțarea acestuia. Subvențiile se împart în doi piloni, primul reprezentând plățile acordate în funcție de mărimea fermei și ocupând 75 la sută din totalul bugetului PAC, iar al doilea e reprezentat de plățile acordate în funcție de acțiunile pe care fermierii le fac pentru mediul înconjurător. De regulă, primul pilon atrage cele mai multe divergențe.

Practic, noua reformă a agriculturii UE ajută mai mult statele din Est. Potrivit unor informații din presa franceză, fostele țări comuniste, acum membre UE, vor ajunge să câștige cu peste 30 la sută mai mult, în defavoarea celor din Vest. Schimbarea provine din plafonarea plăților pentru marile întreprinderi agricole. În această situație vor pierde bani Germania, Franța și Marea Britanie. Dacă propunerile PAC vor fi aprobate, atunci subvențiile se vor acorda în funcție de suprafața terenului agricol, în intervalul 2014–2020. În prezent, fermierii francezi primesc bani în funcție de mărimea producției, iar românii în funcție de suprafața aflată în exploatare. Plățile către fermele mari vor fi limitate la 300.000 de euro pe an. În plus, vor fi aplicate taxe forfetare pentru subvențiile ce depășesc 150.000 de euro. Acestea sunt două elemente care, după părerea mea, ar trebui intens negociate de partea română. Un singur argument e suficient: plafonarea plăților la 300.000 de euro pe an va duce, inevitabil, la fărâmițarea suprafețelor agricole, ceea ce, evident, va greva asupra agriculturii de înaltă performanță. Întregul pachet de măsuri al noii PAC va necesita un studiu aprofundat și o evaluare de ansamblu a acestuia. Abia apoi se va supune Executivului, spre aprobare, propunerea finală.

Pe de altă parte, fermierii mici acuză că plățile individuale către proprietarii de ferme mari nu sunt transparente, iar banii pot fi folosiți și în alte scopuri. La rândul lor, proprietarii de ferme mari spun că plățile directe favorizează fermierii mici, ceea ce face ca distribuția fondurilor UE să fie incorectă. Tuturor acestora comisarul Dacian Cioloș le răspunde: „Avem nevoie de o politică agricolă comună, nu doar de o politică pentru cele mai productive dintre țări”.