Valer Dorneanu

## Cu plăcere.

Este prezent președintele Institutului Cultural Român, care va oferi răspuns unei interpelări formulate de domnul Dragoș Dumitriu.

Îi las pe cei doi colegi să dezvolte și să dezbată obiectul interpelării.

Aveți cuvântul, domnule director.

## — **Domnul Horia Roman Patapievici** _președintele Institutului Cultural Român_ **:**

## Domnule președinte de ședință, Domnule deputat,

Interpelarea se referea la un fapt, sprijinit printr-o afirmație care era luată ca fiind de la sine înțeleasă. Faptul era: „implicarea Institutului Cultural Român, Filiala Stockholm, la evenimentul Moonbow Festival Stockholm Pride 2007 și susținerea financiară a participării unei delegații a Comunității homosexualilor din România.”

Iar faptul care era luat de la sine înțeles era acela că: „După cum am văzut de-a lungul existenței acestei instituții, Institutul Cultural Român, eficiența sa în promovarea culturii a lăsat de dorit, marii scriitori români nu sunt traduși, nu sunt cunoscuți în afara granițelor, iar expozițiile artiștilor plastici români sunt, practic, inexistente, în schimb — se spune — sunt susținute de la buget activități care nu au nicio legătură cu domeniul de activitate al acestei instituții.”

În privința faptului, de la sine înțeles, că Institutul Cultural Român nu a reușit să traducă mari scriitori români și că își desfășoară activitatea într-un relativ anonimat, am de spus următoarele:

Actuala conducere a Institutului funcționează din ianuarie 2005. Programele pe baza cărora funcționează Institutul în momentul de față, lucru care poate fi inspectat vizitând site-ul Institutului, sunt programe-cadru, construite pe structura programelor Uniunii Europene ori a instituțiilor de cultură care funcționează în Occident, în acord cu practicile europene. Sunt programe deschise, cu finanțare transparentă, cu jurizare externă, desfășurate pe baza unor standarde care au introdus circuitul cultural român în circuitul institutelor cultural-europene, fapt probat de primirea noastră în iunie 2007 în structura numită EUNIC, care înseamnă European Union of National Institutes of Culture, la nivel de „heads”, cum se numește, la nivel de instituții centrale, iar prin intermediul celor 16 institute culturale care funcționează

în străinătate, am dat dispoziție directorilor mei să inițieze formarea a ceea ce, în jargonul acestei organizații importante, se numește „cluster”, respectiv „ciorchini”, rețele locale, pentru a forma aceste rețele de nivel doi.

Prin urmare, Institutul Cultural Român funcționează la standardele instituțiilor culturale europene, potrivit cutumelor nescrise ale acestor institute și potrivit standardelor scrise ale acestora.

Am să enumăr, în privința afirmației că scriitorii români nu sunt promovați, că prin Programul „Translation and Publication Support Programme”, care este un program ce se adresează editurilor străine dispuse să publice un autor român, și prin Programul „20 de autori”, prin care un juriu desemnat de revistele culturale din țară a stabilit un număr de 20 de autori care, prin eforturile Institutului Cultural Român și cu ajutorul — numai cu ajutorul — editurilor occidentale și al sistemelor de distribuție a acestora... s-a inițiat traducerea acelor cărți care au fost indicate de juriul extern de care am pomenit.