Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·8 februarie 2011
Dezbatere proiect de lege · Trimis la votul final
Constantin Chirilă
Discurs
„Cui servesc instrumentele parlamentare?”
Privind cu atenție statistica referitoare la numărul declarațiilor politice și a interpelărilor, am constatat că parlamentarii români sunt extrem de activi! Se pare că marea majoritate a luat foarte în serios oportunitatea pe care ne-o oferă utilizarea instrumentelor de exprimare a pozițiilor noastre față de problemele cu care ne confruntăm, fie la nivel de colegiu, fie chiar la nivelul instituției Parlamentului.
Presiunea pe care o resimțim în urma votului uninominal ne-a făcut să ne justificăm activitatea parlamentară în ceea ce privește utilizarea instrumentelor de care dispunem, fără să mai cântărim de fiecare dată calitatea sau oportunitatea lor. Astfel, ajungem de multe ori să ne ascundem în spatele unor declarații mai mult sau mai puțin goale de conținut. La urma urmei, cine ne-ar putea acuza că nu ne facem treaba sau că nu ne implicăm în problemele reale ale celor pe care-i reprezentăm, mai ales când mass-media și organizațiile care monitorizează spațiul politic judecă eficiența parlamentară prin prisma cantității.
Poate că s-a uzat prea mult de acest mod de exprimare a opiniilor, ajungând astfel să trivializăm ceea ce ar fi putut deveni o variantă fericită de soluționare a unor probleme reale. Gândiți-vă doar câte dintre situațiile semnalate în declarații politice sau interpelări s-au soluționat!?
Este foarte adevărat însă că instituțiile și autoritățile cărora noi ne adresăm nu ne oferă decât răspunsuri sterile, standardizate, și care nu reprezintă decât în foarte puține cazuri rezolvări punctuale, astfel transformându-se în maculatura prin care și noi, și ei ne justificăm activitatea. Această atitudine poate avea mai multe cauze: fie solicitările nu sunt suficient de serioase sau bine argumentate, fie multitudinea lor i-a determinat pe destinatari să le considere drept parte din rutina birocratică. Desigur, ideile năstrușnice ale unor parlamentari, exprimate public, în calitate oficială, nu ajută la o îmbunătățire a sistemului. Oamenii ne judecă în bloc pentru ideile câtorva și cum ar putea să ne ia în serios când au exemple de aiureli cu morgă oficială?
Pentru ca aceste instrumente să-și recapete valoarea și să aibă din nou impactul și greutatea dorite, trebuie ca ele să înceteze a fi folosite doar în scop justificativ al activității noastre de parlamentari, dar și să le oferim mijloacele prin care ele să pună presiune pe cei care trebuie să ofere rezolvări la problemele oamenilor.
Putem contribui, chiar și prin aceste mijloace, la reformarea statului, atât de dorită de noi toți, iar decizia ne aparține.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.