Niculae Mircovici

Doamnelor și domnilor colegi,

N-aș fi vrut să iau cuvântul, pentru că punctul de vedere mi l-am exprimat la ședința Biroului permanent, când am făcut inclusiv o critică asupra faptului că Biroul permanent a repartizat, din rațiuni de zi liberă, această inițiativă legislativă Comisiei pentru muncă și n-a repartizat-o, probabil, comisiilor reunite pentru apărare și pentru cultură, așa cum ar fi fost normal. Pentru apărare pentru că sângele soldaților a fost vărsat pentru independența de stat a României și pentru cultură pentru că este o problemă de cultură deja, când vorbim de un eveniment petrecut acum peste o sută și ceva de ani.

Dar, pe de altă parte, așa cum am spus și la ședința Biroului permanent, doamnelor și domnilor, o spun și acum: există acel proverb, că istoria, de regulă, se scrie cu creionul în primii 50 de ani.

Noi am trecut deja de mult de acești 50 de ani de la acel moment produs și eu îmi aduc aminte, și vă rog să mă contrazică cineva cu documente din presa vremii dacă nu am dreptate, că a fost instituită inclusiv medalia care a fost dată militarilor pe vremea lui Ceaușescu și care se numea „Centenarul Independenței de stat a României” și pe această medalie cu centenarul independenței de stat a României scria: 8 mai 1877 – 8 mai 1977.

Deci Partidul Comunist n-a făcut nimic altceva decât exact inversul a ceea ce vrem să facem noi acum, dar nu ca activitate, ci numai ca zi. A mutat ziua de 9 mai, ziua reală a independenței de stat a României, în 8 mai, când era ziua Partidului Comunist.

Noi acum vrem, printr-o reglementare legală, să modificăm ziua de 9 mai, s-o aducem în 10 mai, când era Ziua monarhiei.

Am tot respectul față de toți semnatarii acestui moment de 10 mai, dar nu mă poate acuza nimeni, cel puțin din acest punct de vedere, drept comunist, decât prin faptul că am trăit în acele evenimente.

De la această tribună m-am luptat pentru drepturile militarilor din armata regală care au fost dați afară, pentru a le recunoaște niște drepturi, și am făcut-o în condițiile în care Revoluția a fost în 1989 și acestor militari, dați afară pentru că au făcut școala în Germania și s-au luptat pentru țară în Rusia, nu li s-a recunoscut un drept care trebuia să li se recunoască din 1990. De-abia de către Parlamentul nostru, anul trecut, acest drept a fost recunoscut, când mai trăiau câțiva dintre ei și, când am vrut să-l sun pe președintele asociației să-i spun că, în sfârșit, legea a fost votată de Parlament, mi-a spus familia că a murit cu două săptămâni înainte.

Deci nu mă poate acuza nimeni de acest lucru, dar este un element evident, dovedit. Sigur că 10 mai a fost o zi de fast, pentru că era Ziua regalității și, în mod evident, la momentul respectiv avea pondere mai mare decât ziua de 9 mai. Dar vreau să vă mai dau un exemplu din istorie și cu asta am terminat. Pe data de 12 octombrie, Armata Română, după război, sărbătorea Ziua Armatei Române.