Constantin Severus Militaru

„Cum luptăm cu frauda din serviciile publice”

De prea multe ori auzim invariabil aceeași sintagmă: sistemul de sănătate este slab calitativ pentru că este prost finanțat, sistemul de educație este unul neperformant pentru că nu se investesc bani etc.

La prima vedere, acest argument este aproape infailibil, mai ales dacă recurgem la comparații statistice între România și alte state ale Uniunii Europene.

Din nefericire, aproape niciodată nu se face apel și la o evaluare calitativă a utilizării finanțelor publice în susținerea acestor servicii publice.

Cu toate relele și bunele sale, presa românească ne aduce în prim-plan abuzurile unor manageri de servicii publice, care cumpără seringi la prețuri de Rolex, medici care prescriu medicamente costisitoare unor pacienți decedați de o bună bucată de vreme, de aleși locali care gestionează cu cel mai mare dispreț resursele locale.

Unii îmi vor spune că jaful la adresa banului public nu mai este ca odinioară, pentru că în anul 2006 a fost strict reglementată problema achizițiilor publice.

Eu spun însă că mai sunt încă multe de făcut. De exemplu, în domeniul serviciilor de sănătate, mult contestatul card electronic de sănătate trebuie implementat de urgență. Se va elimina astfel risipa și frauda, mai ales în zona extrem de costisitoare a medicamentului. Nu trebuie să ne mai mire faptul că, în România, din trei afaceri, una este o farmacie, iar sectorul producției și comercializării de medicamente este unul care nici măcar nu știe că în România a fost recesiune.

Ca orice stat care se dorește performant în domeniul serviciilor publice, România trebuie să implementeze de urgență orice instrument informatic care să urmărească atât utilizarea serviciilor de sănătate pentru fiecare pacient, cât și alte servicii publice care urmăresc finanțarea per capita.

Performanța serviciilor publice înseamnă, în primul rând, utilizarea rațională și eficientă a resurselor aflate la îndemână.