Violeta Tudorie

„Cum nu poate fi salvat mineritul. Răspuns la moțiunea simplă: Scăpați mineritul...”

Prezenta declarație este prilejuită de moțiunea discutată în plenul Camerei Deputaților.

Constituția României prevede dreptul Camerelor Parlamentului la o moțiune simplă, art. 112 alin. (2), în condițiile regulamentelor în vigoare. Ceea ce nu prevăd nici Constituția, nici regulamentele sunt niște criterii minimale pentru ca un text să merite a purta numele de moțiune și pentru a putea fi audiat și dezbătut. Mă refer la niște criterii care să orienteze cât de cât modul de formulare a unei probleme, a poziției politice față de o situație creată cu privire la soluțiile sugerate, un text care să respecte principiile logicii elementare și niște informații și cunoștințe în domeniu, măcar de nivelul simțului comun.

Spun aceasta deoarece, dacă textul care ne-a fost citit ca moțiune ar fi fost examinat sub aspectul unor reguli elementare de logică, de conținut, de cunoaștere a situației reale și a propunerilor de soluționare, nu am mai fi fost puși în situația să ascultăm un lung șir de lozinci goale, dar zornăitoare, de expresii bombastice prin care se vrea inducerea unei stări psihice înfricoșătoare, de catastrofă iminentă, de atentat la siguranța statului, de așa-zise soluții nu numai fantasmagorice, ci de-a dreptul ilogice, contradictorii și contraproductive, de termeni care se vor ironici, dar, în esență, sunt jignitori nu numai la adresa celor doi miniștri, domnii Vosganian și Niță, dar care nesocotesc până și logica generală și limba romană.

Spre exemplificare, uitați-vă la câte inepții cuprinde doar titlul moțiunii: numai niște analfabeți vor spune „norocul rău”, expresie agramată, folosită la greu atât în titlu, cât și în cuprinsul moțiunii. Spre sfârșitul moțiunii ni se spune că norocul, bun sau rău, și-l face românul cu mâna lui. Dimpotrivă, norocul ține de o altă forță. Apoi se vorbește de conducerea bicefală, este iar o dovadă de incultură crasă a unor oameni care se dau interesanți. În realitate, avem două

ministere, fiecare cu ministrul său, dar isteții veleitari au vrut să împuște doi iepuri dintr-un foc.

Dacă ar fi să ne referim doar la soluțiile propuse de cei care au încropit așa-zisul text al moțiunii, nu poți decât să rămâi siderat de ceea ce a putut răbda hârtia: ni se propune de către niște reprezentanți ai unor partide autonumite de dreapta ca statul să cumpere cărbune pe stoc, deoarece consumul de energie termică și electrică a scăzut, ni se cere ca statul să cumpere cărbunele la prețul cel mai mare, urmând ca populația și firmele comerciale să plătească cel mai scump kilowat și cea mai scumpă gigacalorie, ni se recomandă să comasăm (conform moțiunii, urgentarea fuziunii) o firmă care nu are pierderi cu alta cu mari pierderi – ca să ce? Într-un an sau doi, să falimenteze amândouă! Aceasta este viziunea promotorilor moțiunii asupra economiei de piață funcționale, concurențiale.