Gigel Sorinel Știrbu

## „Cum reușim din nou să ne facem de râs în Europa”

Săptămâna trecută, tentativele reprezentanților puterii de a denigra opoziția au atins culmile grotescului. S-a ajuns până acolo în a se afirma că liderii opoziției împreună cu patroni de presă ar intenționa să dea lovituri de stat. Cum aceste afirmații au venit din partea uneia dintre cele mai mediatizate persoane din România, ministrul Elena Udrea, este de la sine înțeles că spusele acesteia au făcut deja înconjurul Europei.

Nu cred că este un secret pentru nimeni că fiecare ambasadă editează în fiecare dimineață un buletin al principalelor evenimente din țara în care este acreditată, buletin care ulterior este trimis la centru. Numai că declarații de genul pregătirii sau intențiilor unor lovituri de stat nu pot decât să trezească zâmbete prin alte părți, și aceste zâmbete

nu se datorează doar acuzațiilor fanteziste la adresa opoziției, ci și gradului de (in)cultură al celor care le proferează.

Pentru că cei cărora le-a ajuns la ureche povestea cu „lovitura de stat” știu că aceasta înseamnă o răsturnare bruscă și neconstituțională a puterii legitime a unui stat, impusă prin surpriză de o minoritate, de obicei militară, folosind forța. Or, loviturile de stat pentru Elena Udrea sunt intențiile opoziției de a demara procedurile de suspendare din funcție a șefului statului, moțiunea de cenzură împotriva Guvernului și, nu în ultimă instanță, criticile întemeiate la adresa puterii, exprimate de diverși analiști la televiziunile de știri. Personal, și cred că nici pe colegii mei de partid nu ne încălzește faptul că Elena Udrea sau alt exponent al puterii se fac de râs în afara granițelor. În schimb ne doare faptul că, fiind vorba de un oficial al statului român, zâmbetele pe care acesta le provoacă în Occident se contabilizează la capitolul imagine. Este vorba despre imaginea României.

Evocarea „loviturii de stat” de către Elena Udrea nu reprezintă însă o noutate. În campania electorală pentru prezidențiale, Elena Udrea, încercând să justifice acțiunile huliganice de la Timișoara ale unor membri PDL cu ocazia prezenței acolo a contracandidaților lui Traian Băsescu, a afirmat că a fost reacția mulțimii față de o tentativă de lovitură de stat împotriva șefului ei spiritual. O lovitură de stat la fel de inexistentă ca și acum.

Dacă de la Elena Udrea oricum nu am mari pretenții, altceva este când aberații spune și premierul Emil Boc. Domnia Sa a afirmat zilele trecute: „Doi moguli și doi politicieni (Crin Antonescu și Victor Ponta – n.a.) și-au dat iar mâna pentru suspendarea președintelui, contrar și Constituției, și intereselor României, având ca unic obiectiv să oprească mersul justiției sau să aibă acces la resurse neatinse în mandatul actualului președinte”.

Sper din tot sufletul ca premierii statelor din UE să nu știe că Emil Boc este și profesor de drept constituțional și că predă la una dintre cele mai prestigioase Universități din România. Nu de alta, dar nu știu cum le-ar putea explica Emil Boc omologilor săi că o acțiune de suspendare a președintelui este contrară Constituției sau cum ar putea justiția să nu mai funcționeze dacă șeful statului este suspendat.