Ion Stan

„Cum să înțelegem ce ni se întâmplă: Traian Băsescu – agent de influență?”

Nu-mi face deloc plăcere să fac declarații politice pe seama faptelor neavenite ale Președintelui republicii, dar dânsul simte tot mai des nevoia să fie în atenția critică a concetățenilor și, mai nou, și a cancelariilor străine, de la Est la Vest și de la Nord la Sud.

Așa de exemplu, mai zilele trecute, deloc inspirat de numele bulevardului de pe latura de miazănoapte a Palatului Președinției, a stabilit un _deadline_ de trei ani pentru ca micii oameni de stat din fruntea Franței, Italiei, Germaniei și Marii Britanii să devină la fel de mari, de înțelepți și vizionari precum Traian Băsescu, pentru ale repune pe tapet, precum Bonaparte, proiectul francmasonico-rotschildian al Statelor Unite ale Europei.

Când asemenea idei nu vă aparțin, dar vă folosiți de poziția oficială pentru a le promova în spațiul comunicării publice internaționale, se cheamă că sunteți în rețea, în rețeaua de influență a unui grup de interese, ca agent al acelei entități, alta decât România, ale cărei suveranitate, independență, unitate și integritate ați jurat să le apărați, o entitate exterioară poporului român, pentru a cărui prosperitate ați jurat cu mâna pe Biblie și pe Constituția României.

După mulți ani de tăcere în chestiunea concesionării minelor de aur, o problemă ce ne divizează și contrapune opiniile la nivel național, evidentă fiind opoziția față de nefericitele soluții acceptate de reprezentanții statului, într-o conjunctură parcă anume așteptată, președintele iese în lumina reflectoarelor și se pronunță în favoarea concesionărilor, fără să fie stabilite, elaborate și decise condițiile prealabile! Pe bună dreptate, asemenea declarații pot fi suspectate de a fi expresia unor interese ascunse. Ca și anterior, același comportament tipic al agentului de influență.

Astfel de gesturi nu sunt gratuite. Istoria este ticsită de statele de plată ale agenților de influență, iar cadeților din academiile serviciilor de informații și poliției le sunt date exemplele de prim rang, pentru a nu le fi teamă să caute și să dovedească această specie periculoasă de agenți, tocmai acolo unde pot provoca răul cel mai mare, adică în cancelariile puterii.

Ca să nu fiu acuzat de lipsa argumentelor, fie-mi îngăduit să recurg la un citat de manual:

„Agenții de influență. Prima categorie, de nivel înalt, este compusă din conducători politici, militari și economici,

sindicali, înalți prelați și alții asemenea, implicați în crearea evenimentelor ce se doresc influențate. Astfel de agenți au fost: regele Hussein al Iordaniei, foștii președinți ai Libanului, Bashir Gemayel, Egiptului, Anwar El Sadat, al Republicii Costa Rica, José Figuerez, al Mexicului, Gustavo Diaz Ordaz și Luis Echeverria, Giovanni Battista Montini (Papa Paul al Vl-lea), Karol Wojtyla (Papa Ioan-Paul al II-lea), Mihail Gorbaciov (...) Recompensarea serviciilor efectuate de asemenea agenți se face cu bani, dar și prin contraservicii: instruirea și dotarea gărzilor personale, furnizarea de informații despre opoziție, logistică și metode pentru influențarea rezultatelor alegerilor (3 milioane în campania lui Eduardo Frei, Chile, din 1964), campanii de presă, crearea majorităților parlamentare pro sau contra, acordarea de diverse alte facilități.”