Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·18 iunie 2013
Dezbatere proiect de lege · respins
Vasile Popeangă
Discurs
„Cum se face praf o veste bună”
Dacă te uiți în factura de plată pentru energia electrică, o dată la trei luni te ia cu leșin și asta pentru că între consumul efectiv de curent electric și suma pe care ești obligat să o plătești există o diferență ce îți înfoaie părul.
Să luăm un exemplu: pentru 46,26 de lei energie activă consumată, plătești 6 lei abonament (adică 12,775% în plus degeaba!), aproape 3 lei contribuție cogenerare (adică alte 6 procente în plus degeaba), 0,58 lei acciză necomercială (adică un soi de taxă de șmecher) și certificate verzi în valoare de alți 6,59 lei (adică 14,25% în plus), toată treaba asta ducându-se la un total de 62,05 lei. Sau, mai pe scurt, din factură, maximum 75% reprezintă consumul tău, alte 25 de procente plătindu-le consumatorul de fraier... Să mai adăugăm și taxa pe faptul că ai în casă televizor sau radio, de alți 20 de lei, și vom vedea că, de fapt, cei 46 de lei sunt, în realitate, 82, întrucât mulți trebuie să se-ngrașe din banii omului... Să le luăm la rând.
Abonamentul. Încă de la introducerea sa, acest pseudoserviciu (de parcă ar aduna de pe jos curentul, cu găleata, și ți l-ar aduce la ușă!) a fost un subiect controversat, dar postura de monopol a învins împotriva logicii și bunului-simț. Adică, nu ca la americani: „clientul nostru, stăpânul nostru”, ci în conformitate cu stilul stalinist: „arde-l pe țăran, că a cerut pământ în Bărăgan!”. Abonamentul e ceva care, prin definiție, este o acțiune voluntară la care beneficiarul subscrie în interes personal, fiind o convenție prin care, în schimbul unei sume, o persoană obține, pe o anumită perioadă, dreptul de a folosi anumite servicii publice, de a asista la spectacole, de a călători cu mijloace publice de transport, de a primi o revistă, un ziar etc. în cazul curentului electric, așa-zisul „abonament” este o contribuție forțată care nu aduce niciun beneficiu clientului, ci doar un spor de profit nemeritat transportatorului – adică aproape 13% moca sau taxă de șmecher.
Contribuția pentru cogenerarea de înaltă eficiență. Adică alte trei procente plătite degeaba la fiecare factură, o altă moștenire otrăvită a guvernărilor Boc! Culmea e că, dacă întrebi chiar oameni cu poziții înalte în sistem, habar n-au nici ei unde se duc acești bani! Teoretic, e o găselniță pentru ca să se contribuie la investiții, ca să nu se mai deranjeze unii să-și scadă profitul, care, nu-i așa?, trebuie scos din țară, și nici să nu se împovăreze cumva cu vreun împrumut, dacă tot și-au găsit proștii... Dacă ar fi să ne luăm după cozile de topor de la ANRE, „cogenerarea de înaltă eficiență este producția de cogenerare care asigură realizarea unor economii de energie primară de un anumit nivel față de valorile de referință ale producției separate de energie electrică și energie termică”. Cine a văzut fie și măcar un bănuț scăzut din factură datorită acestor economii de care pomenește ANRE are o bere de la ministrul energiei! Însă tare îmi e că acesta va rămâne cu berea nedată... Dar, dacă participăm (mai ales forțat!) la investițiile cuiva, nu cumva suntem și noi un fel de coproprietari, ori acționari, ceva?