Ioana Jenica Dumitru

„Cum se îmbină un stat social cu premisele pentru creștere și consolidare economică?”

Ideologic se pare că în fiecare zi se găsesc motive pentru care o măsură este dezirabilă sau nu în societate. Adevărul este că, în acest moment, nu numai în România, dar și în restul Europei ajungem la concluzia că ideologia, în sensul clasic al cuvântului, nu mai poate fi folosită drept argumentație pentru măsurile economice luate de guvernanți. Cu alte cuvinte, am ajuns în momentul în care guvernarea trebuie să fie social-liberală, atât de stânga, cât și de dreapta, dar și de centru.

Exemplul concludent este România, care reușește de trei ani să mențină o linie de echilibru între statul social și creșterea economică sustenabilă. Dacă anterior măsurilor Guvernului nu exista decât alb sau negru, iată că acum ne aflăm într-o zonă neutră din punctul de vedere al dogmelor economice și acest lucru este foarte pozitiv pentru societate. Creștere economică la cele mai ridicate niveluri din UE, dar și o creștere constantă a veniturilor minime, a salariilor și pensiilor, a tuturor prestațiilor sociale: așa s-ar putea descrie în puține cuvinte parcursul economico-social al României anului 2015.

Demult se spunea că odată cu relaxarea fiscală românii își pot lua adio de la prestații sociale sau de la salarii generoase de la stat. Iată că acum, prin noul Cod fiscal, se aduce o provocare hotărâtă acestui fel de a vedea politica fiscal-bugetară. Alocațiile pentru copiii din familiile sărace s-au dublat prin diverse forme, dar, în paralel, avem o scădere a TVA la pâine și servicii de turism, pe de o parte, și, pe cealaltă, o reducere cu 5% a costurilor pe muncă, prin reducerea CAS. Dacă vorbim și de reducerile constante de taxe pentru sectorul privat, despre facilitățile fiscale pentru cei care angajează tineri, dar și despre scutirea de impozit pe profitul reinvestit ajungem la concluzia clară că cele două stiluri de a guverna pot coexista cu succes.

Statul social și lupta împotriva sărăciei trebuie să persiste. Singurele șanse prin care administrațiile publice locale și centrale pot face față acestor provocări sunt eficiența și creșterea economică. Trei ani de creștere economică dau României un spațiu bugetar în care ne permitem să creștem considerabil salariul minim, să creștem indemnizațiile pentru mame, să creștem pensiile și, nu în ultimul rând, să creștem veniturile lunare ale celor care din vocație lucrează în Sănătate și Educație.

Poate unii consideră acestea măsuri de stânga sau pomeni electorale, cum am auzit de atâtea ori. Adevărul este că fără o creștere constantă a prestațiilor sociale și fără o îmbunătățire a serviciilor sociale România nu poate deveni un stat social veritabil, așa cum scrie în Constituția noastră. Dar, pentru ca aceste servicii și prestații să poată fi bugetate, avem nevoie de creșterea veniturilor la stat. Pentru creșterea veniturilor la stat avem nevoie de un PIB suficient de mare și de o rată de colectare suficientă, ceea ce ne aduce la o piesă foarte importantă din acest întreg angrenaj: contribuabilii. Sectorul privat trebuie să respire, să beneficieze de ajutorul statului pentru a putea crește și pentru a contribui la rândul său la bugetul național.