Cosmin Mihai Popescu

„Cum uită guvernele României o jumătate de țară...”

Datele statistice, dar și realitatea efectivă ne arată că România este o țară puternic ruralizată, în care jumătate dintre locuitorii săi trăiesc, muncesc și își educă copiii. Acest lucru nu ar reprezenta _a priori_ un aspect negativ, însă, dacă luăm în considerare faptul că locul de muncă înseamnă în continuare agricultură de autoconsum, că educația sau accesul la servicii de sănătate sunt cuvinte rare și rostite cu teamă, că investițiile sau locurile de muncă sunt doar deziderate, atunci ne dăm seama că jumătate din cetățenii români trăiesc într-o altă Românie decât cea pe care ne-o dorim cu toții.

Este de-a dreptul o altă Românie, creată în ultimele decenii de miopismul sau de lipsa de interes a guvernelor în a stimula modernizarea sa, în creșterea produsului intern brut local și în transformarea agriculturii în economie agrară. Este o Românie pe care unii au dorit-o subdezvoltată și utilă în procesele electorale. Este o Românie cu un potențial uriaș, pe care nu putem să-l fructificăm în avantajul nostru, al tuturora.

Oricât de mult s-ar dezvolta statistic România, acea Românie paralelă, subdezvoltată și din ce în ce mai depopulată de tineri ne va arăta că nu am ajuns așa cum se cuvine în Uniunea Europeană și că absența coeziunii economice și sociale ne afectează pe toți. Nu am putut să trec cu vederea unele analize apărute săptămâna trecută în reviste economice prestigioase, care evidențiau România ca principalul stat membru al Uniunii Europene, din perspectiva potențialului de creștere economică și a atractivității pentru investitori.

Nu am putut să nu mă întreb ce face oare Guvernul României pentru a confirma estimările avantajoase ale economiștilor străini. Răspunsul a venit singur! Dincolo de multitudinea declarațiilor politice care caracterizează ședințele de guvern și care afectează nu 75%, ci 99% din activitatea Guvernului, acesta mai întreprinde și acțiuni și inițiază demersuri care sperie apetitul oricărui investitor străin interesat de avantajele concurențiale ale României.

Îmi doresc ca linia de demarcație dintre cele două Românii, una urbană și relativ prosperă și una rurală și evident subdezvoltată, să dispară într-un orizont de timp cât mai scurt. Pentru aceasta, avem nevoie de investitori străini, de investiții publice cu efecte de multiplicare și de fructificarea reală a fondurilor europene.

Coeziunea economică și socială trebuie să fie obiectivul nostru al tuturor, indiferent de partidele politice în care activăm.