Dorel Covaci

## „Curat democrație, dar cu pumnul în gât!”

Evenimentele de la Timișoara, de săptămâna trecută, ne trimit cu gândul la un episod al Revoluției din 1989, cel puțin prin prisma mijloacelor folosite de autorități pentru înăbușirea revoltei protestatarilor. Vizita premierului și a unei părți din Cabinetul său la Timișoara, la Congresul de alegere a conducerii Comisiei naționale a PDL pentru infrastructură, energie și mediu și la ședința Biroului permanent național al PDL a fost condiționată de luarea unor măsuri de securitate extremă, în zona Centrului Regional de Afaceri din Timișoara, locul de desfășurare.

Pe acoperișurile clădirilor din vecinătăți au fost amplasați lunetiști, s-au creat filtre în incinta imobilului-gazdă al consfătuirilor, cu percheziție corporală și detectoare de metale, iar premierul a cerut expres ca inclusiv reprezentanții presei să fie controlați minuțios.

Aceleași tehnici de intimidare și amenințare au fost aplicate și celor câteva sute de protestatari împotriva regimului, care au avut „nerușinarea” de a flutura pancarte cu lozinci usturătoare în fața punctului de întâlnire. Pentru a feri ochii auguștilor oaspeți de peisajul dezolant al străzii răsculate, autobuzele delegației PDL și dubele jandarmilor au creat o centură în jurul clădirii. Preaiubiților conducători le-ar fi putut cădea greu tratația de protocol, la vederea mitingului antiguvernare. S-a fluierat, s-a scandat, s-au înălțat pancarte cu lozinci de tipul: „Jos Guvernul!”, „Corupție generalizată”, „Șomaj în masă”, „Salarii scăzute”, „Demisia”, „Azi la Timișoara, mâine în toată țara”, „Zonă coruptă! Aici sunt banii dumneavoastră!”. Când iritarea mai-marilor a atins apogeul, au dictat forțelor de ordine să ia pe sus câțiva dintre protestatari, să-i ducă la secție și să-i amendeze, pe motiv că au trecut strada în mod nepermis.

Măsuri tipic dictatoriale, tipic securiste! Tipice sunt și deciziile discreționare, aparatul de stat aservit, simularea falsului consens între națiune și putere, universalizarea minciunii, mizeria poporului, infamia asupritorilor. Este un fapt indiscutabil că ne aflăm aproape de instaurarea oficială a unei noi dictaturi. Ceea ce s-a întâmplat la Timișoara ne demonstrează că, la 20 de ani de la Revoluție, ne aflăm iarăși sub talpa tiraniei, e drept de o factură mai nuanțată, dar nicidecum subtilă. Este o impietate faptul că aceste derapaje s-au petrecut în însăși inima democrației din România, orașul-martir Timișoara, cel care a dat startul Revoluției anticomuniste din ’89. Libertatea cuvântului și a exprimării au fost retezate și nu mai rămâne drum lung până la supunerea și anihilarea totală a oricăror forme de acțiune nealiniată cu centrul.

Totuși, extraordinara desfășurare de forță a puterii dovedește că PDL-iștii se tem mai tare ca niciodată de mânia străzii. Știu că au jupuit poporul până la piele, că au furat, mințit și umilit o țară întreagă, că li se apropie sfârșitul și vine scadența. Încearcă să tragă de timp cât se mai poate, făcând uz chiar și de forță, fără să le mai pese de păstrarea unor minime aparențe de democrație sau de faptul că își dezvăluie astfel ideologia monstruoasă ascunsă. Teroarea opresorilor de a pierde puterea îi împinge să-și terorizeze, să-și împileze