Mihai Lupu

„Curg fără oprire «veștile bune» ale președintelui-premier, domnul Traian Băsescu...”

De când se află preferații săi la guvernare, domnul președinte Băsescu le-a dăruit zilnic românilor numai și numai „vești minunate”, care au avut un singur efect: adâncirea, cu o viteză fără precedent, a României într-o sărăcie lucie, cu alte cuvinte o scădere drastică, bruscă a nivelul de trai, care avusese anterior, timp de 10 ani neîntrerupt, doar un curs ascendent.

Deoarece în anul 2009, primul an în care criza s-a instalat în voie, „cu arme și bagaje” în România, atât domnul președinte Băsescu, cât și „guvernanții săi magnifici” nu vedeau decât partea plină a paharului și nu conteneau cu declarațiile laudative la adresa realizărilor lor guvernamentale, care, susțineau dumnealor la unison, ar fi ferit cu brio România de efectele negative ale crizei, în 2010, problemele grave, tăierile de tot felul și sărăcia au venit ca un tăvălug peste poporul român.

De ce a fost România atât de afectată de criză, blocaje și efecte negative în lanț, extrem de dure? Este foarte simplu: deoarece nici domnul Băsescu – care avea alte treburi, să fie reales pentru un nou mandat –, nici domnul Boc și ale sale guverne nu aveau timp de pierdut, în acea perioadă, cu reducerea cheltuielilor publice sau cu căutarea și implementarea celei mai bune strategii anticriză, neluând în calcul nici măcar o singură măsură cu adevărat viabilă, care să preîntâmpine dezastrul ulterior.

Astfel, în locul unor soluții de stimulare energică a economiei și de lansare a unui pachet de facilități tentante, care să aibă rolul de atragere consistentă a investițiilor externe pentru a putea crea cât mai multe locuri de muncă, sau de stopare imediată a risipei destinate clientelei de partid, echipa Băsescu-Boc a ales alte decizii: cele de instalare a unei crunte austerități, care au fost luate intempestiv, dumnealor considerând că toate sacrificiile crizei trebuie aruncate în spatele românilor, deși vina tergiversărilor le aparține în întregime conducătorilor.

Și, uite așa, de atunci și până în prezent, „veștile prezidențiale bune” au curs fără întrerupere: după tăierea salariilor, impozitarea pensiilor în 2010 și apoi creșterea taxelor, au urmat o concediere în masă a salariaților din sistemul public, un șomaj ridicat și o inflație tot mai apăsătoare.

Apoi, au continuat cu închiderea spitalelor și a școlilor, cu alungarea medicilor, asistentelor și a profesorilor din sistemele de sănătate și educație și cu aruncarea acestora într-un haos profund.

Lucrurile au mers pe același făgaș și în 2011, sub aceleași nefaste auspicii, prin lăsarea în blocaj a creditării, prin subminarea excesivă a consumului și, în consecință, înțelenirea cumplită a economiei. Iar zilele trecute, președintele Băsescu a spart topul „veștilor bune” cu anunțul că urmează, în 2012, concedierea a încă 300.000 de salariați bugetari.