Marius Cristinel Dugulescu

„Curtea Europeană a Drepturilor Omului și România de astăzi”

Fundamentele sistemului european al drepturilor omului sunt în strânsă conexiune cu nevoia permanentă de a reinventa un drept comun, adică un pluralism juridic ordonat în materia protecției efective a drepturilor omului în spațiul european.

De aceea, România trebuie să își asume în continuare, pe deplin, rigorile impuse de sistemul european de protecție a drepturilor fundamentale, revendicând valori comune asimilate printr-o incontestabilă identitate europeană.

Potrivit Raportului anual al CEDO pentru anul 2011, la 31 ianuarie 2011 pe rolul Curții se aflau 151.600 de cereri. România se plasează pe locul patru în rândul statelor împotriva cărora au fost formulate cele mai multe cereri, cu un număr de 12.300 cereri (8,1%). Pe primele trei locuri se află: Rusia (40,250 cereri – 26,6%), Turcia (15,950 cereri – 10,5%), Italia (13.750 cereri – 9,1%).

Din perspectiva numărului de cereri înregistrate în 2011, raportat la numărul de locuitori, România se află pe locul 7, cu un indice de 2,43 cereri la 10.000 locuitori.

Dincolo de hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului prin care statul român este condamnat pentru încălcări flagrante ale art. 2, dreptul la viață (trei încălcări), ale art. 5, dreptul la libertate și siguranță (două încălcări), ale art. 10, dreptul la libertatea de exprimare (o încălcare), ale art. 11, dreptul la întrunire și asociere (o încălcare), ale art. 13, dreptul la un recurs efectiv, trebuie subliniat impactul generator de schimbare și de consolidare a legislației din perspectiva constatării de către Curte a încălcării flagrante a art. 3 din Convenție, privind tratamente degradante și inumane (20 încălcări), a art. 6 și a garanțiilor procedurale incluse (dreptul la un proces echitabil – 9 încălcări, durata procedurilor – 10 încălcări), a art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenție, protecția proprietății – 10 încălcări constatate prin hotărârile CEDO prin care statul român este condamnat.

Mai mult, se impune a fi subliniat faptul că prin Hotărâreapilot din 12 octombrie 2010 în _Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României_ , CEDO a decis că _„_ Având în vedere numărul foarte mare de cereri îndreptate împotriva României, referitoare la același tip de contencios, Curtea hotărăște să suspende pentru o perioadă de 18 luni, începând de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, analiza tuturor cererilor rezultate din aceeași problematică generală, în așteptarea adoptării de către autoritățile române a unor măsuri capabile să ofere un remediu adecvat tuturor persoanelor afectate de legile de reparație.”

Astfel, prin efectul acestor hotărâri-pilot, identificarea remediilor legislative adecvate în materia protejării dreptului de proprietate _lato sensu_ incumbă în mod direct statului român, fiind o obligație pozitivă a statului, cu responsabilizarea forului legislativ al țării.