Minodora Cliveti

„Curtea Europeană a Drepturilor Omului și România” La sesiunea de toamnă a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei a fost propusă drept temă pentru dezbaterea de actualitate activitatea Curții Europene a Drepturilor Omului. În același timp, un raport al comisiei juridice a A.P.C.E. analizează felul în care statele membre contribuie la punerea în practică a deciziilor Curții, dar și felul în care sunt asigurate liberul acces al petiționarilor la sesizarea Curții, garantarea respectării de către autoritățile naționale a drepturilor părților sau reprezentanților acestora la Curte, în lumina dezvăluirii unor practici de intimidare și presiuni asupra acestora în unele state membre.

România este una dintre țările membre ale Consiliului Europei cel mai des pârâte la Strasbourg, cu un număr din ce în ce mai mare de cauze admise și, în consecință, cu sume din ce în ce mai mari de plătit din bugetul statului. Există deja o categorie de cauze: cele privind restituirea proprietăților, care au devenit clasice, în sensul că soluțiile de condamnare sunt previzibile, dată fiind practica Curții. În același timp, deciziile Curții și practica acesteia fac parte din dreptul intern românesc.

Cu toate acestea, există încă o foarte redusă aplicare a acestor izvoare de drept european în dreptul intern, judecătorul român ignorând soluțiile Curții Europene, de care, dacă ar ține seama, ar evita pronunțarea de sentințe atacabile la Strasbourg, soluții care ar putea fi evitate prin aplicarea precedentului și a deciziilor Curții.

Au autoritățile românești o strategie de reducere a cauzelor românești la Curtea Constituțională Europeană sau ne propunem doar să asigurăm în bugetul pe anul viitor sume mai mari pentru despăgubiri?!

Sesizarea Curții este un drept al cetățenilor români, dar avalanșa de cereri românești la Curte, din care un număr extrem de mare sunt admise, iar România este în mod repetat condamnată la despăgubiri imense, este un simptom extrem de grăitor al felului cum funcționează justiția în România.

Deciziile Curții de la Strasbourg și practica acesteia sunt izvoare de drept de care justiția internă trebuie să țină seama.