Damian Florea

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Pentru început aș vrea să se știe că, personal, nu sunt un eurooptimist. Dar, despre asta, altă dată. Să vorbim de moțiunea simplă, prea simplă, prea simplistă, după părerea mea.

Se pare că PDL a intrat în Programul „nicio săptămână fără moțiune” în care i-a atras și pe distinșii colegi de la PP-DD. PDL, prin semnatarii moțiunii, încearcă să ne aducă nouă, celor de la USL, vina pentru neaderarea României la Spațiul Schengen, uitând, se pare, că acum mai puțin de un an se aflau la guvernare și, alături de Traian Băsescu, depuneau eforturi de oprire a tirurilor cu lalele și legume olandeze la granițele României, ca răspuns la opoziția acestui stat la aderarea noastră la Spațiul Schengen.

Dar ce ne spun nouă, totuși, semnatarii acestei moțiuni este în măsură să întregească tabloul eșecului guvernării PDL-iste. Citez: „Vom încerca să conturăm în câteva fraze eforturile făcute din banii acestei țări, în ultimii ani, în plină criză economică, pentru îndeplinirea condițiilor tehnice și a standardelor europene pentru securizarea frontierelor. Investițiile au fost uriașe, însumând peste un miliard de euro.” Deci aflăm că românii au cheltuit un miliard de euro pentru a putea fi compatibili cu Schengen. Ce uită să ne mai spună semnatarii acestei moțiuni este că relația dintre România și Uniunea Europeană nu este nici pe departe echitabilă, țara noastră fiind dezavantajată în ceea ce privește raportul dintre ceea ce dăm și ceea ce primim.

România joacă rol de contributor net. Din 2007 până acum România a vărsat în conturile Uniunii Europene aproape 7 miliarde de euro și a încasat doar puțin peste un miliard de euro. Astfel, în primăvara lui 2012, aveam un sold deficitar de aproape 6 miliarde de euro. La aceștia se mai adaugă refinanțarea la 17% din 19 miliarde, deci aproximativ 3,2 miliarde de euro.

Acești bani pe care România i-a furnizat Uniunii Europene nu sunt returnabili și, în plus, România riscă să piardă și accesul la o parte din fondurile europene, pentru că nu le-a consumat până acum.

Asta am așteptat eu să ne spună cei de la PDL. Așteptam să ceară scuze fiecărui român pentru datoria pe care o avem, fiecare în parte, în valoare de 2.500 de euro, să ceară scuze pentru cum au negociat cu Uniunea Europeană, nu să ne spună despre calitatea de membru Schengen, care este un pas important pentru țara noastră, pe care guvernările lor nu au reușit să-l facă, și că această aderare ar veni să completeze procesul de integrare europeană.

Mai departe, cei de la PDL o țin pe „arătură” arătând cum trebuie să existe legătură între MCV și aderarea la Schengen, cum birocrații de la Bruxelles fac bine că se opun aderării noastre la Spațiul Schengen. Atunci pentru ce-i sfătuia Traian Băsescu pe români să nu mai consume produsele olandeze, dacă acum PDL îi aprobă pe cei care se opun aderării noastre? Desigur, sunt întrebări retorice.