Márton Árpád Francisc

Da, deci inclusiv Consiliul Legislativ a depus mai repede punctul de vedere decât, cică, am depus legea.

Bine!

Revenind pe problema de fond.

Există o prevedere constituțională, din ʼ91 și până azi valabilă, conform căreia Curtea Constituțională poate fi

sesizată cu excepțiile de neconstituționalitate invocate în cursul procesului penal.

În textul constituțional nu este prevăzută nicio posibilitate de a se gândi cineva în cazul unei invocări de neconstituționalitate.

Formularea textului constituțional este clar că își exprimă punctul de vedere în legătură cu aceste excepții ridicate.

Ca atare, noi am propus – prima teză – ca, în mod obligatoriu, instanțele să înainteze Curții Constituționale aceste excepții, ceea ce exista și înainte. Deci nu este o inovație a noastră. Exista înainte, numai că erau, într-adevăr, modalități de tergiversare a procesului penal.

La un moment dat a fost eliminată această prevedere de suspendare a procesului penal până la rezolvarea cauzei.

Ca atare, noi am reintrodus această suspendare, nu am inventat această suspendare, din următorul motiv: în toate procesele civile, administrative sau penale există posibilitatea ca un judecător să ia o decizie pe baza unei legi existente, neconstituționale. Persoana, dacă e în cazul Codului penal, poate să intre la pușcărie, să stea un an-doi, până când Curtea Constituțională constată că a fost neconstituțională legea prin care a fost închis, aceasta atacă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, și statul român plătește – adică noi toți. Noi toți plătim din cauză că n-a fost suspendată acea procedură.

La fel și în procesul civil sau administrativ. Este posibil ca o persoană să-și piardă o slujbă, să-și piardă un teren, să i se dărâme o construcție...