Dumitru Oprea

Da. În cadrul Comisiei pentru muncă s-a dat un vot, oamenii au fost de acord ca subiectul să fie abordat în procedură de urgență, dar numai bine ce am discutat și s-a dat votul cu pricina – și am să mai intervin și la amendamentele propuse, bineînțeles, respinse..., dar aș vrea să marchez importanța propunerii făcute, pentru că principiile pe care le tot invocăm în cadrul legislativ le prezentăm doar teoretic.

În cazul de față, prin Ordonanța nr. 82, care vine după tot ce am discutat noi în cadrul comisiei, în perioada anterioară, se distruge, fiindcă se vine cu o altă variantă de propunere a valorii concediului și a indemnizației lunare pentru creșterea copiilor. Asta prin Ordonanța nr. 82.

De ce considerăm că este greșită abordarea? Fiindcă atunci când s-a calculat, prin cadrul legal din 2010, nimeni n-a întrebat cât poate să fie venitul maxim al unei persoane. Mai ales în zona privată sumele puteau să fie, conform legii, de orice dimensiune.

În momentul în care vii și aplici acum principiul solidarității... Păi am contribuit cu o sumă, unde mai este proporționalitatea?

Deci eu am propus ca la veniturile date să se respecte suma, să nu fie o limită maximă. Deci nimeni nu l-a întrebat pe cel care a cotizat lună de lună de ce depune, de ce are un salariu atât de mare. Nu i-a spus că este împotriva vreunei legi? Dar acum, când este să primească drepturile, se spune „dar nu mai mult de 8.500”. De ce? Unde mai este principiul contributivității? Unde mai este principiul proporționalității?

Acestea sunt subiecte pe care noi le abordăm. Și îmi rezerv dreptul să vin și să îmi susțin și amendamentul propus în cadrul comisiei.