Nicolae Păun

Mulțumesc, domnule președinte.

Sigur că proiectul de lege, dacă a primit un raport favorabil de adoptare, mare lucru n-ar trebui să mai precizez, în calitate de președinte al Comisiei pentru drepturile omului, culte și problemele minorităților naționale, dar, în schimb, sunt dator cu o explicație. În momentul când încercăm să trecem o instituție, mă rog, de la un minister la o agenție, am putea să ne gândim că se creează un mare favor sau că undeva lucrurile sunt puțin cam putrede și se urmărește ceva anume.

Eu sunt dator să vă spun că acest centru de cultură ni l-am putea închipui ca un centru de cultură funcțional. El datează din anul 2003, din timpul Guvernului Năstase, undeva, în Cartierul Ferentari – să nu facem o similitudine între Fundația „Proiect Ferentari” și cartierul, ca atare –, pe locul unde funcționa sau unde exista un cinematograf dezafectat; valoarea acestui centru, finală, ca să-i spunem așa, a construcției este undeva de vreo 5 milioane de euro. Păi, gândiți-vă că în 10 ani de zile nu s-a reușit să se termine acest centru, el nu funcționează decât undeva la capacitate de 20, 20 și ceva la sută; iarăși, dacă am încercat să trecem centrul de la Ministerul Culturii la Agenția Națională pentru Romi, scopul este de a încerca să obținem fonduri europene pentru ca să-l finalizăm. Ăsta este scopul. Mai departe, a nu se înțelege cumva că Agenția Națională pentru Romi o să ceară mai departe autonomie în zona... regiunea Ferentari și nici nu are treabă centrul de cultură nici cu Florin Salam, nici cu Adrian Copilul Minune și nici cu manelele. Aici ar fi trebuit să funcționeze de ani de zile și un muzeu de istorie și de cultură a romilor, numai că problema financiară a stat și stă în continuare la baza finalizării acestei lucrări.

V-aș ruga respectuos, dacă se poate, să dăm un vot favorabil pentru trecerea acestui centru de la Ministerul Culturii la Agenția Națională pentru Romi. Vă mulțumesc.