Ioan Stan

Dacă alocările bugetare ale acestui an vă provoacă încă insomnii și crampe, nu vă pierdeți speranța!

Banii declarați ca resurse de Guvern și împărțiți ministerelor pe criterii necunoscute muritorilor de rând, printre care se numără și acei dintre noi care nu poartă portocaliu, nu vor fi niciodată de ajuns nici măcar pentru strictul necesar în colegiile pe care le reprezentăm.

Realizarea condițiilor pentru un trai decent al celor ce ne-au trimis aici, adică școli, spitale, drumuri și câte altele nu se pot face cu micile atenții bugetare pe care le-au primit anumiți primari, din anumite localități, care nici ei nu poartă portocaliu!

Invitația de a nu dispera, pe care cu răspundere v-am adresat-o la început, are un fundament care ar trebui să ne ajute a ne trage sufletul în cazurile pe care le numim impropriu „de forță majoră” și cărora mai potrivit ar fi a le spune cazuri de „necesitate majoră” ori, dacă preferați, de ajungere a funiei la par și a cuțitului la os, din lipsa resurselor financiare minim necesare.

Mă refer, doamnelor și domnilor colegi, la Fondul de rezervă al Guvernului, adică al instituției conduse responsabil de cel care, ca un bun gospodar ce este, nu se uită la haine și papuci de firmă și pune mâna pe coasă, și mamă, mamă ce-a mai pus-o în ultimele luni, instituție ce a pus deoparte niște bănuți albi pentru zile negre, desigur.

Acest adevărat rezervor de oxigen financiar pentru urgențele primăriilor ce stau să-și dea sufletul în insuficiență de resurse de plată, se reîncarcă anual, spre a putea da primul ajutor în caz că strigă careva după el.

Nu-i așa că vă simțiți încurajați că aveți pe ce umăr a plânge dacă chiar altfel nu v-ați descurcat?

Și pentru a vă consolida speranța ce sper că a înmugurit deja în sufletele dumneavoastră, ca și în vistieriile celor ce vă trag de mânecă în colegiile ce le reprezentați, am să vă spun cum s-au utilizat bănuții cei albi despre care v-am vorbit în anul de grație 2010.

Și vă citez pentru aceasta analiza făcută de Institutul pentru Politici Publice, instituție ce nu poate fi suspicionată de colportarea de baliverne.

Aflăm astfel că aproape 140 de milioane de euro au fost direcționate în 2010 din Fondul de rezervă al Guvernului, dar nu pentru investiții sau modernizări cum ați putea îndrăzni a crede, ci pentru a acoperi cheltuielile curente și de capital ale instituțiilor locale. Mai aflăm că o treime din această sumă a fost alocată în ultimele zile ale anului 2010, atunci când atenția publicului și a presei, istovită de neadormirea din timpul anului, tânjea după colinde și miros de Crăciun!

Vreau să spun că prin HG nr. 1.379 din 28 decembrie 2010 s-au alocat nu mai puțin de 177.000.000 de lei, adică vreo 41 de milioane de euro, asta după ce își făcuse „gospodarul” curaj cu un alt milion de euro, alocat tot pe 28 decembrie, prin HG nr. 1.375. Trebuie să mai știți că fiind vremuri de criză, recunoscute într-un sfârșit de toți cei ce ne asiguraseră anterior că de asta n-avem în România, suma totală alocată primăriilor din Fondul de rezervă în anul 2010 a fost totuși cu 23 de milioane de euro mai mică decât cea atribuită în 2009, adică circa 140 de milioane de euro.