Cătălin Cristache

„Dacă asaltul asupra statului de drept nu este oprit, România este condamnată să rămână o țară la periferia Europei”

În ultima perioadă s-au înmulțit semnalele venite dinspre Bruxelles și Strasbourg care fac apel la oprirea încercărilor de modificare a legilor justiției, a codurilor penale și a unor ordonanțe de urgență ale Guvernului de natură să genereze amnistie și grațiere mascate. Luni, 15 aprilie 2019, a avut loc o dezbatere comună între Parlamentul European și Comisia Europeană pe acest subiect, fără ca Guvernul să facă minimul gest de a-și trimite un reprezentant. Faptul că această ședință a avut loc cu doar câteva zile înainte ca Parlamentul să-și înceteze activitatea, pentru că începe campania electorală pentru europarlamentare, dar și pentru că s-au folosit cuvinte precum activarea articolului 7 din Tratatul UE trebuie să dea serios de gândit majorității PSD–ALDE.

Felul în care înțeleg Liviu Dragnea și Călin PopescuTăriceanu, lideri ai unor formațiuni politice care sunt pe punctul de a fi excluse din partidele europene la care sunt afiliate, să reacționeze în fața tuturor acestor acuzații lasă extrem de mult de dorit și fragilizează România. Chiar dacă ar fi adevărat că aceste dezbateri sunt motivate politic, refuzul dialogului și neluarea în calcul a recomandărilor din raportul MCV echivalează cu a te împușca singur în picior și a sacrifica astfel viitorul României. În condițiile în care se discută mult despre o Europă cu două viteze, puterea politică de la București parcă vrea să se asigure că țara noastră va rămâne la periferie.

Cu siguranță, discuția despre activarea articolului 7 din Tratatul UE este prematură și o astfel de decizie nu va fi luată de un Parlament European intrat în campanie electorală sau de Comisia Europeană care are deja bagajele făcute. Aceasta nu înseamnă însă că perspectivele sunt cu mult mai bune. Toată această hârjoană cu justiția ne costă deja foarte mult. Și vă ofer trei exemple.

1. Deși îndeplinește toate criteriile tehnice, România nu este și nu va fi primită în spațiul Schengen. În 2012 și 2014 am fost foarte aproape de atingerea acestui deziderat, dar PSD, condus pe atunci de Victor Ponta, cu Dragnea pe post de președinte executiv al partidului, și-a bătut joc de oportunitatea avută. În 2012 au purces la suspendarea abuzivă și nejustificată a președintelui Traian Băsescu. În 2014 au venit cu nenorocirea numită „marțea neagră”, când au arătat că doresc să pulverizeze statul de drept. Așa se face că în orice aeroport european românii sunt în continuare ținuți la o coadă separată și trecuți prin filtre de securitate, pe care polonezii sau ungurii nu le experimentează.

2. Sabia lui Damocles reprezentată de Mecanismul de Cooperare și Verificare, MCV, va rămâne mereu atârnată asupra României. Este o copilărie să-ți imaginezi că europenii, după toate semnele date de Guvernul PSD–ALDE că vrea să-și subjuge justiția, vor renunța vreodată la această pârghie valoroasă de putere. Ceea ce au făcut Dragnea și Tăriceanu în ultimii doi ani arată că procesul de consolidare a statului de drept nu este nici pe departe ireversibil. Ba din contră, există riscul ca peste noapte instituțiile statului să fie puse sub controlul unui singur om și România să devină o țară condusă de o manieră autoritaristă. S-a folosit mult termenul de democrație iliberală, dar acesta nu reușește să descrie realitățile unor comunități mai mici, așa cum este județul Galați, în care decizia politică ține loc de legi și de Constituție.