Ioan Stan

Dacă Domniile Voastre ați crezut că starea de calvar indusă în rândul bolnavilor cronici, și nu numai, de nesemnarea contractului-cadru între medicii de familie și CNAS, protestele polițiștilor, făclia umană aprinsă în fața palatului Cotroceni, criza producătorilor de legume și alte evenimente horror ar putea încetini cadența cu care Compania Națională de Investiții din subordinea Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului construiește săli de sport în satele și comunele patriei porrtocalii, atunci, doamnelor și domnilor, v-ați înșelat amarnic!

În momentul de față, CNI are în execuție 89 de săli de sport într-un program pentru care este alocată suma de 120.000.000 de lei de la bugetul de stat. Aceste săli de sport au fost licitate și contractate în perioada 2008–2010. Durata medie de execuție a unei săli-tip, cum ar fi o sală de sport cu nivel de practică sportivă competițională locală, teren de handbal și 150 de locuri pentru spectatori, este de 12 luni, înțelese de la data emiterii ordinului de începere, dată ulterioară contractării lucrărilor de execuție. Valoarea medie contractată a unei săli de sport ca aceasta este de aproximativ 3.400.000 lei. Majoritatea sălilor care se află în momentul de față în execuție au termen de finalizare în anul 2011.

La prima vedere poate plezni inima omului de mândrie patriotică văzând atâta grijă pentru condiția fizică a poporului român, de la cei mai tineri reprezentanți ai săi până la cei născuți mai de mult, asta dacă n-am ști că multe dintre locațiile în care vor domina peisajul astfel de edificii mai au destule de făcut până să finalizeze sau măcar să înceapă lucrări de genul canalizare, asfaltare sau măcar pietruire de drumuri locale. Pentru că, potrivit unor statistici din anul 2009, singurele disponibile până la această oră, provenind de la Ministerul Mediului, doar 10% din populația rurală din România avea acces la servicii de canalizare, iar la nivel național, la aceeași dată, 32% din populație nu avea acces nici la canalizare și nici la servicii de alimentare cu apă curentă. Este lesne de crezut că așa stau treburile câtă vreme în multe dintre locațiile beneficiare bugetul local pe anul 2011 este mai mic decât valoarea unei săli de sport descrise mai sus.

Dar decât să dai pentru astfel de lucrări bani primarilor PSD-iști, chiar dacă ele au fost începute cu bani europeni și nu mai așteaptă decât sumele din contribuția locală pentru finalizare, mai bine facem săli de sport peste săli de sport pentru sătenii fără asfalt și apă curentă și parcuri ori alte spații verzi în sate de munte. Sau, cel mai bine, facem bazine de înot după ultimul răcnet în domeniu în valoare de aproximativ un milion de euro, bazine pe care le închidem după inaugurare când, eliberați de emoția tăierii panglicii alături de cele mai înalte fețe guvernamentale, realizăm că nu putem angaja personalul necesar pentru întreținere din cauza interdicției la fel de guvernamentale în această speță. Nevoind cu niciun chip a încălca ordonanța cu pricina, primăria fericită deținătoare a sus-descrisului bazin de înot va ceda sumele ce le vor plăti utilizatorii unei firme private care va administra bazinul, în timp ce ea, primăria, departe de a avea beneficii financiare, va plăti și costurile întreținerii locației respective. Avantajoasă cheltuială, nu-i așa?