Florin Mihail Secară

„Dacă Ponta nu vrea și nu poate, atunci Oprișan președinte!”

Recunosc că de mic copil am avut o adevărată alergie la ceea ce a însemnat relația dintre culoarea roșie, puterea politică și guvernare. Știm cu toții cât de rău a făcut acestui popor și acestei țări culoarea roșie. Astăzi, după 18 luni, ajutată și sprijinită de liberali, culoarea roșie a început să acapareze tot ce mișcă în România și să anihileze orice i-ar fi potrivnic, inclusiv critica.

„Să luăm tot! Să câștigăm tot! Să luăm toată țara”, avea să strige din toți plămânii veșnicul candidat la Președinție, Mircea Geoană, a cărui vopsea prooccidentală s-a scorojit mult prea repede și a lăsat să iasă la iveală cojoaca murdară moștenită de la Ion Iliescu. Teama și respingerea culorii roșii mi-a fost reactivată din nou acum câteva zile, când, într-o adunare grandioasă, megalomanică, pe care și Ceaușescu și-ar fi dorit-o la al XIII-lea congres, baronii locali îl mângâiau satisfăcuți pe creștet pe Victor Ponta. „Bravo, Victoraș! Bravo! Tare bine se mai fură în administrație și la consilii județene de când ești tu prim-ministru!”.

Și, pentru a nu se dezminți că ei conduc țara, baronii nu s-au sfiit să-l tragă și de urechi pe Victor Ponta, după principiul „noi te-am făcut, noi te omorâm!”. Acest lucru s-a tradus prin presiunile pe care baronii le-au făcut și le fac pentru urgentarea „marii împărțeli”, ascunsă sub denumirea eronată de „descentralizare”, prin creșterea transferurilor financiare către baronii locali, cum altfel decât prin supraimpozitarea românilor și a firmelor și prin presiuni asupra lui Victor Ponta să candideze la Președinția României.

„Dacă nimeni nu dorește să candideze la președinție din partea PSD, o să candidez eu și o să-l propun prim-ministru pe Nini Săpunaru!”. Dacă nu aș fi auzit-o cu urechile mele, aș fi spus că este titlul unui pamflet de bună calitate. Din păcate, nu-i nici pamflet, nici o glumă bună, ci afirmația celui căruia nu-i mai place să i se spună doar baron local, ci cneaz sau cel puțin voievod. Da! Ați ghicit! Este vorba despre voievodul Moldovei de Sud, Marian Oprișan. Mulți au luat oferta de președinte a voievodului Oprișan ca o glumă! Alții au văzut-o ca un îndemn pentru Victor Ponta, ca să-l lase pe Crin să doarmă liniștit!

Din nefericire, eu nu am văzut în această declarație decât faptul că, dacă Președintele României va proveni din cadrul USL, ceea ce sincer nu le-aș dori românilor, el nu va fi decât „paiața” baronilor locali, baroni dotați cu și mai mulți bani și cu și mai multe puteri prin proiectul de descentralizare al lui Dragnea. Dacă filosofia lui Dan Voiculescu era ghidată de principiul „nu voi avea toată puterea până nu pun mâna pe justiție”, filosofia voievodului Oprișan este destul de asemănătoare: „nu voi fi voievod până la capăt, până nu impun o paiață la Cotroceni”.

Păcat, stimați colegi, că singura realizare a lui Victor Ponta se traduce în reactivarea Republicii Baronilor, brevetată de Adrian Năstase. Din nefericire, Republica Baronilor este acum și mai puternică, și mai periculoasă.