Marian Neacșu

Dar aș vrea să fac numai câteva considerații, domnule președinte.

Acest acord închide un circuit diplomatic început în 2006. Ar fi, dacă vreți, prima dintre componente.

A doua. România are, în momentul acesta, și asta a transpărut și din punctul de vedere prezentat de domnul secretar de stat Podgorean, și din punctul de vedere prezentat de comisie, în momentul acesta, o legislație care excedează prevederilor tratatului, mult mai restrictiv în ceea ce privește comerțul cu armament și exporturile cu armament convențional.

Mai mult decât atât – și acesta era lucrul pe care voiam să-l subliniez –, această inițiativă legislativă nu propune și nu presupune sarcini în plus în sarcina agenților economici care, în momentul acesta, activează pe piața exportului de armament. Singura mențiune – și singura obligație – este aceea că, la finele fiecărui an, România trebuie să facă și să prezinte un raport detaliat asupra produselor care au făcut obiectul comerțului cu armament.

Aș vrea – și asta va fi ultima mențiune – să remarc și faptul că, în ceea ce privește transparența acțiunilor de comerț cu armament care fac obiectul tratatului, al acordului pe care urmează să-l aprobăm prin votul final, România ocupă un binemeritat loc III în ceea ce privește transparența, după, dacă nu mă înșel, Elveția și Marea Britanie. Este un acord necesar. Este pentru prima dată când se reglementează cu adevărat pe plan mondial această piață, care, conform statisticilor, ar conduce spre operațiuni cu caracter, haideți să spunem, ușor subversiv sau nefiscalizat de circa 60 de miliarde de dolari. Este o piață care trebuia reglementată – se referă la armament convențional, așa cum

s-a precizat ceva mai devreme – și România a avut un rol activ în ceea ce privește negocierea și aprobarea acestui tratat.