Astăzi, încă suntem cu un nivel al creșterii economice sub zero. Sperăm ca în 2010 să ajungem la +1,3 la nivelul întregului an.
În primele două trimestre vom avea, în continuare, o cădere economică, dar vom recupera în trimestrele III și IV, odată cu recuperarea întregii economii europene și mondiale, și vom încheia cu +1,3, cel puțin, creștere economică.
Și atunci, trebuie să ne gândim, când vrem să dăm mai mulți bani la salarii, la pensii, de unde vin aceștia. În primul rând, eu, ca prim-ministru, și Guvernul pe care îl reprezint avem responsabilitatea să ne asigurăm că ceea ce există astăzi în plată se plătește și mâine, și în lunile următoare, iar bugetul pe care îl avem ne dă siguranța că salariile, pensiile, alocațiile sociale, așa cum sunt ele astăzi, se pot plăti și mâine, și în lunile următoare și, dacă vom avea o creștere economică mai bună decât ne așteptăm – și este posibil, în contextul evoluției economiei globale, europene și mondiale –, să discutăm și de pensii mai mari, și de salarii mai mari. Dar, deocamdată, haideți să avem un buget care să ne asigure, în primul rând, că putem plăti salarii și pensii începând cu ziua de mâine și, în același timp, să schimbăm direcția lucrurilor în România, și să orientăm banii publici cu preponderență spre investiții, spre locuri de muncă, acele investiții care au efect multiplicator în economie și care ne aduc siguranța că, pe termen lung, vom crește ca țară și vom reuși să avem siguranța zilei de mâine.
De aceea, primul meu apel la toți colegii este la responsabilitate. Să adoptăm fiecare articol, să analizăm fiecare amendament din perspectiva propriei responsabilități pe care o avem față de România și în raport cu dorința noastră de a fi mai mult sau mai puțin populari în acest an și în aceste condiții pe care le avem.
Spuneam că parametrii bugetului de la care pornim sunt cei pe care îi cunoaștem cu toții: o creștere economică de 1,3% – cu mențiunea că în primele două trimestre nu ne putem aștepta la o creștere pozitivă, dar ne așteptăm în următoarele –, un deficit bugetar de 5,9%.
Am avut în 2009 un deficit de 7,3% și vreau să știți că ne-am achitat până la ultima prevedere legală de angajamentele cu Comisia Europeană, Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială, ca o dovadă a seriozității
acestei țări în raport cu organismele internaționale. Am creat, cu alte cuvinte, premisele să avem resursele financiare să pregătim o creștere economică, întrucât, sunt de acord cu dumneavoastră, pentru a lua aceste măsuri mai aspre ai nevoie de un deficit bugetar acum, până când direcția în care pleacă țara este una bună, ca după aceea să se poată autosusține.
Și am ținut foarte mult ca angajamentele internaționale pe care le avem să fie respectate, fiindcă ele, pe de o parte, sunt o garanție a seriozității acestei țări, a seriozității pe care trebuie să o afișăm în fața investitorilor străini, care au în România, în continuare, un loc cu investiții sigure, credibile și cu o fiscalitate pe măsură, adică care să-i avantajeze, și, nu în ultimul rând, pentru a ne asigura resursele la buget pentru a face aceste reforme atât de necesare modernizării țării. Fie că vorbim despre salarizare unitară, fie că vorbim despre reforma pensiilor, fie că vorbim despre responsabilitate fiscală, fie că vorbim despre descentralizare economică sau despre Legea educației naționale, fie că vorbim despre standardele de cost din administrație sau din alte domenii ale activității publice, sunt lucruri pe care trebuie să le facem. Nu reprezintă noutăți nici pentru dumneavoastră, nici pentru noi. Important este ca, împreună, să găsim această voință politică și vom veni aici, în Parlament, în fața dumneavoastră, cu aceste proiecte de lege pentru a le discuta în interes public.
Deci, pornind de la acest cadru macroeconomic mare – 1,3% creștere economică, deficit de 5,9% –, am orientat, în contextul acesta intern și internațional, resursele bugetare pe două componente: pe de o parte, să ne asigurăm că avem un motor al creșterii economice în condițiile acestea de criză, fiscalitatea și investițiile, iar, în al doilea rând, să ne asigurăm că obligațiile sociale ale statului sunt asigurate, plata salariilor, a pensiilor și a altor alocații, pe care trebuie să le dăm cetățenilor români, atunci indicatorii macroeconomici majori rămân neschimbați, nu vor crește impozitele și taxele în 2010, cota unică de 16% va rămâne nemodificată, ceea ce reprezintă un stimulent în continuare extrem de important pentru mediul de afaceri autohton, pentru investitorii străini și pentru a putea asigura acea resursă financiară capabilă să genereze locuri de muncă, iar locul de muncă reprezintă cea mai bună formă de protecție socială.
Voi face o comparație ca să vedeți unde ne situăm, că tot se vorbește despre faptul că nu sunt măsuri care să susțină economia. Din perspectiva impozitului pe venit sau a impozitului ca formă de cotă unică ce se plătește în alte țări din Uniunea Europeană, unele țări, ca Cehia de exemplu, au cota unică de impozitare 20% pentru profiturile realizate de persoanele juridice și 15% pentru veniturile persoanelor fizice, Estonia are cota de 21% pentru persoane fizice, cât și pentru persoane juridice, Slovacia are cota 19%.
Alte state au un sistem bazat pe cote progresive. În Germania, nivelul cotelor de impunere pentru veniturile persoanelor fizice, atenție!, se situează între 15 și 45%, iar între 30 și 33% pentru profiturile întreprinderilor. Repet, în Germania!
Marea Britanie folosește un sistem de impunere cu 10–14% pentru persoanele fizice, în timp ce persoanele juridice sunt impozitate cu o cotă de 30%, Franța, între 0 și 40% pentru persoanele fizice, iar persoanele juridice sunt impozitate cu o cotă de 33%.
Concluzie: România are unul dintre cele mai scăzute niveluri ale fiscalității, în special în domeniul impozitelor directe.
Avem cotă unică de 16%. Este un efort bugetar extraordinar pe care îl facem ca să menținem această cotă unică ca o măsură anticriză, care a fost și în 2009, dar pe care o menținem și în 2010 pentru a sprijini mediul de afaceri și pentru a da posibilitatea să avem în continuare creare de noi locuri de muncă.
România se află pe poziția 23, din cele 27 de state membre, din punctul de vedere al nivelului cotelor de impunere aplicate pentru profiturile realizate de persoanele juridice, deci 23 din 27, și pe locul 25 din statele Uniunii Europene la cota de impunere pe veniturile realizate de persoanele fizice. Cu alte cuvinte, 24 de state au cote mai mari decât noi pentru persoane fizice sau 22 de state au cote mai mari decât noi pentru profiturile realizate de persoanele juridice.
Deci este un bun câștigat al României, începând cu anul 2005, îl apărăm în continuare și, de aceea, trebuie să ne înțelegeți că, atunci când vorbim despre constrângeri bugetare, dacă dorim să avem cotă unică, atunci trebuie să avem și ajustările bugetare aferente pentru a putea să mergem mai departe.
TVA-ul, de asemenea, rămâne neschimbat. Nu avem în vedere majorarea TVA-ului. Știți că și aici ne situăm la nivelul mediu al Uniunii Europene din perspectiva acestei taxe, și aceasta numai dacă ne referim la Ungaria, vecina noastră, unde cota TVA-ului este de 25%.
În 2010 nu se majorează contribuțiile la asigurările sociale, rămân la același nivel din 2009. De asemenea, se continuă aplicarea măsurii neimpozitării profitului reinvestit. Am promis-o, am realizat-o în trimestrul IV din 2009, se va aplica și în 2010 tot ca o măsură care să sprijine economia și locurile de muncă pentru români.
Bani pentru investiții. Am spus că acest buget este, în continuare, în limita deficitului bugetar de 5,9%, ancorat pentru susținerea investițiilor. 6,5% din PIB pleacă spre investiții, în termeni reali, 35,2 miliarde de lei, aproximativ 20% din buget, bani care pleacă spre investiții, sume cu mult mai mari față de anii în care am avut creștere economică, dar nu am realizat investiții propriu-zise și, din nefericire, am investit în cheltuieli de personal, prin dublarea numărului
bugetarilor și prin alte cheltuieli care nu au avut efect multiplicator în economie. Și plătim acum acest cost al statului, așa cum spuneam, încât avem 30–31% venituri din PIB și cheltuieli de 37–38–39% ca pondere în PIB. Nicăieri în Europa nu mai există o asemenea tendință și niciun stat nu mai are o asemenea modalitate de abordare a raportului venituri–cheltuieli în PIB.
Șomajul nu va fi mai mare în 2010, chiar dacă vom avea o creștere la început de an, în prima parte a lui. În a doua parte a anului vom coborî sub numărul de șomeri pe care îl avem și l-am avut în 2009. Dacă media șomajului a fost 7,8 în 2009, vom ajunge la 7,5 la finele anului 2010 și avem sumele financiare prevăzute în buget pentru a asigura resursele ca fiecare om care va intra în șomaj să știe că are din partea statului un sprijin pe cel puțin două componente.
Repet, am mai spus-o și la intervenția mea precedentă, nimeni în această țară nu va fi uitat, nimeni nu va fi abandonat. Pentru noi, fiecare om nu este o cifră abstractă, nu este un număr dintr-o statistică, este o persoană cu viață privată, cu viață de familie, cu serviciu, cu tot ce înseamnă viața unui individ, și atunci când este vorba de a lua măsuri de restructurare găsim și soluții alternative, ca stat, evident, oferind egalitate de șanse și oferind fiecăruia posibilitatea să o utilizeze. Modul în care o utilizează depinde, evident, de voința personală a fiecăruia dintre noi, dar ajutorul de șomaj, pe de o parte, iar, pe de altă parte, politicile sociale active de a da, prin Fondul Social European, sprijin financiar firmelor care încadrează șomeri, firmelor care angajează persoane peste 50 de ani sau peste 40 de ani, în funcție de domeniul din care au ajuns în șomaj, combinate cu suportul statului pentru recalificare profesională, adică să-i oferim posibilitatea omului să învețe o altă meserie, să aibă o altă specializare, pentru că educația este permanentă în viața fiecăruia dintre noi și nu trebuie să ne fie frică, la un moment dat, să luăm o altă decizie cu privire la viața noastră profesională...
Statul însă trebuie să fie partenerul cetățeanului într-un asemenea demers. Sunt convins că Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, prin domnul Șeitan, împreună cu celelalte structuri subordonate sunt pregătite să ofere alternative cetățeanului care se află, temporar, într-o stare de șomaj.
Șomajul nu este visul nimănui, nici al statului, nici al cetățeanului, este o stare temporară și, prin aceste măsuri active ale statului, fiecare va reuși să iasă din această stare de șomaj și să ajungă la un loc de muncă, repet, care este de departe cea mai bună formă de garanție a împlinirii personale, familiale și a noastră, ca societate.
În privința inflației, ea va fi mai mică, în jur de 3,7%, față de peste 4%, cât a fost în anul 2009.
Vom asigura plata salariilor, așa cum am spus, a pensiilor și a alocațiilor sociale, însă, dacă vom avea creștere
economică mai mare decât cea prognozată, ne vom putea gândi și la resurse financiare suplimentare pentru ceea ce înseamnă plata acestor drepturi sociale.
Vom aplica, în continuare, plata pensiei sociale minime, o măsură de solidaritate, o măsură a noastră, ca societate, de apropiere și de sprijinire a celor care sunt cei mai vulnerabili în momentul de față în România, aceia care au trăit până în 2009 din 100 sau 200 de lei, acum au ajuns la 350 de lei. Nu este foarte mult, dar, oricum, este un bun câștigat, pe care îl vom plăti în continuare și, dacă vom putea, evident, și această pensie socială minimă va putea să crească, dar, deocamdată, o plătim așa cum este ea, pentru a putea avea resursele zilei de mâine asigurate pentru cei care o duc, repet, foarte greu în această țară.
Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii și Fondul Român de Contragarantare vor fi mult mai dinamice și eficiente anul acesta.
Vreau să știți că s-a vorbit puțin despre aceste fonduri de garantare și contragarantare pentru întreprinderile mici și mijlocii.
În anul 2009, prin banii pe care i-am alocat acestui fond, s-au salvat 90.000 de locuri de muncă și 5.200 de firme au fost scăpate de la faliment. Vom avea o intervenție activă și în 2010, an în care sunt convins că peste 6.000 de firme și peste 110.000 de locuri de muncă vor fi salvate prin intervenția Fondului Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii și a Fondului Român de Contragarantare, la care vom adăuga, în continuare, schemele de ajutor de stat pe care le avem în raport cu Uniunea Europeană și utilizând instrumentele „EximBank”, pe care le avem la dispoziție pentru sprijinirea exporturilor și pentru cofinanțarea proiectelor pentru întreprinderile mici și mijlocii, în vederea dezghețării creditării, atât de necesară economiei românești, pentru că, dacă tot ce am spus nu se corelează cu o dezghețare a creditării, degeaba luăm aceste măsuri. Dar și pachetul de asistență financiară cu organismele internaționale are în vedere această dezghețare a creditării. Coborârea rezervelor minime obligatorii, scăderea dobânzii de referință a Băncii Naționale înseamnă o corelare a politicii monetare cu politica fiscală a Guvernului, tocmai pentru a putea asigura această relansare a creditării.
Utilizând și instrumentele noastre, ale Fondului de Garantare și Contragarantare, „Eximbank” și CEC, sunt convins că putem da și noi, pe componenta națională, impulsul necesar relansării economice a țării, la care se adaugă anul absorbției fondurilor europene cu cei mai mulți bani în România.
V-o spun de pe acum, anul 2010 va fi anul în care vom avea cei mai mulți bani – evident, pe care îi aducem de la Uniunea Europeană – investiți în România și care se vor
concretiza în lucruri reale. Munca noastră din 2009 își va arăta eficiența, în primul rând, în anul 2010 și le mulțumesc tuturor colegilor, indiferent de partidul politic din care fac parte, pentru munca minuțioasă, de-a dreptul de albină, pe care au făcut-o anul trecut pentru ca fondurile europene să fie aduse în România și să eliminăm mecanismele birocratice, uneori excesive și stufoase, și să pregătim terenul pentru ca banii aceștia să producă eficiență în România.
Vom continua programele care și-au arătat eficiența și în 2009. Mă refer la Programul „Rabla”, pe care deja l-am extins, nu numai că se aplică la persoanele fizice, se va extinde pentru tractoare, pentru persoane juridice și va avea rolul lui în economia națională.
Programul „Prima casă” merge în forma aceasta până în 15 februarie, merge în continuare și după 15 februarie, dar cu o redirecționare a lui, cu un accent mai mare pentru locuințele noi, de la zero, în vederea multiplicării efectului în economie și a asigurării de resurse financiare și pe creditare, și pentru susținerea economiei naționale, dar fără să abandonăm și componenta actuală, care și-a arătat eficiența, încât mii de români, astăzi, sunt în posesia unei locuințe și nu trebuie să mai plătească chirie, ci banii aceia să-i plătească la bancă, ca rată, și să aibă casa în proprietate.
Vom regândi impozitul minim și îl vom transforma într-un adevărat impozit forfetar. Am spus asta, am avut o primă discuție, chiar la învestitură, cu ministrul finanțelor. Dânsul o să vă dea mai multe detalii. Se lucrează la Ministerul Finanțelor Publice la o asemenea schemă de regândire, astfel încât el, cu adevărat, să fie direcționat spre un impozit forfetar, considerând că impozitul minim și-a atins efectul, acela de a diminua evaziunea fiscală acolo unde altfel nu putea fi diminuată și de a elimina acele firme intermediare de pe piață, care au fost obligate să iasă din pasivitate și să ia decizia corectă.
În privința politicii sociale, așa cum am spus, nu vom ezita să aplicăm ceea ce a fost bun și în 2009. Mergem mai departe cu ceea ce înseamnă politica în domeniul șomajului, politica în privința pensiei sociale minime, politica în privința medicamentelor compensate, astfel încât oamenii care o duc cel mai greu în țara aceasta – mă refer aici la pensionari – să aibă, prin mijlocul compensatoriu al medicamentelor compensate, o soluție pentru a-și completa veniturile și, în același timp, pentru a face economii la bugetul familiei, prin medicamentele compensate pe care le acordăm în proporție de 90% tuturor cetățenilor români care au venituri sub 7 milioane de lei vechi.
Sunt doar câteva din lucrurile pe care vi le-am spus acum, la începutul dezbaterilor generale pe Legea bugetului de stat și Legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
Românii au înțeles că nu mai putem reveni la binele din anii trecuți, de creștere economică, pentru că nu era un bine sănătos, ci era un bine înșelător. Acum, românii au înțeles, cred, că facem ceea ce trebuie, dar avem siguranța, pe termen mediu și lung, a viitorului acestei țări.
Românii au demonstrat, chiar și la ultimele alegeri, că sunt dispuși să accepte măsuri mai dificile, dacă și din partea noastră, a politicienilor, se vede voința de a schimba, cu adevărat, lucrurile în bine, și cred că am dat câteva semnale de la nivelul Guvernului, și sunt convins că vor fi și de la nivelul Parlamentului, că lucrurile care vizează eliminarea risipei trebuie luate chiar din vârful piramidei, că un guvern responsabil, cu un parlament pe măsură, ca semnale pentru populație că facem ceea ce trebuie, ne va ajuta pe noi toți să trecem această perioadă mai dificilă pe care o avem.
Și să nu uităm un lucru extrem de important: fără a produce, nu vom avea resurse de creștere economică, fără a produce, nu vom avea o clasă de mijloc, care este stabilimentul oricărei democrații și cea care generează, pe termen mediu și lung, prosperitate pentru toți, dar, în același timp, trebuie să nu uităm de principiul solidarității. Mai ales în vremuri grele, nu trebuie să uităm de cel de lângă noi, trebuie, poate, ca fiecare dintre noi să fim mai buni în raport cu ce avem în preajma noastră, atât ca societate, cât și ca individ. Și, dacă noi, ca stat, nu-i vom uita pe cei care o duc mai greu, și noi, ca individ, ne vom uita poate mai atent decât am făcut-o până acum la cel de lângă noi, sunt convins că vom reuși ca națiune, vom reuși ca țară, în anul 2010 și în anii următori, pentru că ceea ce facem acum este o investiție în ce înseamnă siguranța și prosperitatea României pe termen mediu și lung, chiar dacă noi s-ar putea să plătim, uneori, un cost politic al nepopularității sau al faptului că nu luăm cele mai populare măsuri pentru unele categorii sociale, dar ele, fiind corecte cu 22 de milioane de români, sunt corecte cu România.
De aceea, v-aș invita să reflectați și la Legea bugetului de stat pe anul 2010 din perspectiva acestor argumente pe care le-am formulat și sunt convins că, împreună, putem avea un buget corect pentru 22 de milioane de români.
Vă mulțumesc și vă urez succes în dezbaterile pe care le vom avea!
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.