Gheorghe Ciobanu

„Datorită Guvernului Ponta, România are cea mai mare creștere economică din Uniunea Europeană în 2013”

Datele publicate de Institutul Național de Statistică arată că România a avut în 2013 cea mai mare creștere economică din Uniunea Europeană: 3,5% pe întreg anul prin comparație cu 2012. Având în vedere că în 2012 am avut, de asemenea, un plus, putem vorbi de un rezultat economic extrem de bun, cu atât mai mult cu cât el a depășit prognoza de 1,5% de la începutul anului trecut.

Această reușită este rezultatul deopotrivă al unui an agricol extrem de bun, dar și al măsurilor sociale și economice luate de Executivul Ponta și susținute de majoritatea parlamentară. În momentul în care am renunțat la acea strategie bazată exclusiv pe ideea austerității și am revenit în logica unei guvernări pentru oameni, lucrurile s-au modificat substanțial în bine. Avansul economic din 2013 reprezintă o dovadă în plus că oamenii nu trebuie tratați ca simple cifre sau elemente statistice, pentru că o asemenea variantă creează regres social și economic. Dacă, în schimb, te orientezi către nevoile oamenilor, rezultatul final va fi mult mai bun. Anul trecut poate funcționa cel mai bine drept exemplu: veniturile bugetarilor au crescut cu aproape 15%, pensiile au fost indexate cu 4%, au crescut cu 33% ajutoarele sociale, au fost mărite indemnizațiile pentru mame și, într-un final, economia a crescut considerabil.

Rezultatul este cu atât mai spectaculos cu cât plusul nu s-a mai generat prin împrumuturi, deficitul bugetar fiind de doar 2,5% din PIB, ceea ce face ca România să se numere printre cele doar opt țări din UE cu un deficit sub 3%. Practic, am reușit o creștere economică prin mărirea productivității muncii, o creștere a producției industriale și un an agricol bun, fără să fie nevoie să creștem artificial consumul statului pentru a genera acest plus. Dacă facem o raportare între diferența dintre creșterea economică și deficitul bugetar, vom ajunge la cifre comparabile cu anii 2007 și 2008, ceea ce se poate constitui într-un argument că 2013 reprezintă cu adevărat anul ieșirii României din criza economică profundă în care ne-a băgat guvernarea Boc–PDL și asta mai ales în condițiile în care o bună parte a cheltuielilor bugetare vine tocmai din plata serviciului datoriei, România fiind, practic, nevoită să plătească acum împrumuturile făcute în perioada 2009–2012.

Toate aceste cifre au fost posibile datorită coerenței acționale a Guvernului Ponta. Atunci când s-a acționat unitar și s-a comunicat pe o singură voce, rezultatele au fost foarte bune. Tocmai dintr-o asemenea perspectivă este extrem de important de punctat contextul politic care a dus la un asemenea progres economic: în 2013 a existat o majoritate parlamentară de aproape 70%, iar Uniunea Social-Liberală a funcționat în mare măsură fără sincope. Această stabilitate politică a adus mai mulți investitori decât în 2010 și a generat un plus considerabil în absorbția efectivă a fondurilor europene. De aceea, avansul economic din 2013 trebuie să se constituie într-un argument major în sprijinul ideii unității actualei majorități parlamentare. În măsura în care va exista stabilitate politică, lucrurile vor evolua de o manieră pozitivă. În măsura în care cineva va trăda cauza și principiile asumate în 2011 prin înființarea USL, ne putem aștepta ca finalitatea să nu fie la fel de bună. Îmi reiau deci apelul la responsabilitate politică față de colegii din PNL – nu ne putem permite ca, din cauza unor calcule politice mărunte și fundamental greșite, să mergem înapoi tocmai acum când lucrurile curgeau în direcția bună.