Antoneta Ioniță

De 29 de ani în fiecare decembrie ne întoarcem și aruncăm o privire sau reflectăm adevărat asupra lui decembrie 1989. Au trecut de atunci 29 de ani. Nu mai suntem nici copii, nici adolescenți, ci avem o Românie a celor 29 de ani trăiți în democrație, în libertate, o Românie în care românii, și nu doar ei, și-au pus speranța și încrederea într-un trai decent, într-un sistem de sănătate salvator, în educație, într-un stat de drept, puternic și cu respect față de propriii cetățeni. Nimeni nu poate nega că România a evoluat, uneori prea anevoios, cu prea multe dispute, cu prea mulți pași făcuți înapoi.

Ar trebui să ne uităm cu sinceritate la decembrie 1989 și la decembrie 2018 și ar trebui să nu uităm niciodată decembrie 2016, momentul în care România s-a oprit din evoluție și a intrat în regres. Decembrie 2016 este momentul în care coaliția PSD–ALDE a preluat guvernarea, sub celebrul slogan fluturat de Liviu Dragnea – „Îndrăznește să crezi în România!” –, iar majoritatea celor care s-au prezentat la vot a crezut.

Astăzi, după doi ani, nici cei mai înfocați susținători ai PSD și ai lui Liviu Dragnea nu mai cred. Sunt tot mai puțin naivii care nu înțeleg că avem parte de o guvernare împotriva românilor, o guvernare presărată cu minciuni și cu încercările disperate de a emite legi și ordonanțe pentru interesele unui grup, călcând în picioare noțiunile elementare ale democrației.

Astăzi, românii sunt din ce în ce mai triști, pentru că speranțele de a trăi mai bine le-au fost înșelate. Li s-au promis măriri de pensii și salarii, în schimb li s-au dat o inflație record și prețuri mult mai mari la gaze, energie, combustibili și alimentele de bază. Puterea de cumpărare a scăzut. Li s-au promis spitale regionale și autostrăzi, drumuri expres și parcuri industriale. Toate au rămas și azi, după doi ani, doar pe hârtie. Li s-au promis creșe, grădinițe și școli, dar nu s-au construit decât atât cât să le numeri pe degetele de la o mână.

Nimeni dintre cei care azi guvernează România nu a vorbit în campania electorală din 2016 despre ceea ce românii au, de fapt, din plin: scandalurile și batjocura. Scandalurile instituționale, dușmanii inventați la tot pasul, plângerile penale de tot felul. În consiliile naționale ale PSD sunt lansate atacuri și amenințări la adresa oricui are curajul să ridice glasul împotriva liderului Liviu Dragnea, despre care chiar și presa respectabilă de peste ocean, din Statele Unite, se întreabă care este sursa averii sale.

Mașinăria propagandei PSD funcționează impecabil. Să vă dau un singur exemplu, Corina Crețu, respectabil comisar european, atrage atenția asupra ineficienței Guvernului, care refuză, pur și simplu, să scrie proiecte și să acceseze fonduri pentru autostrăzile României sau pentru podul peste Dunăre. Imediat, armata din jurul liderului suprem Liviu Dragnea a linșat-o mediatic pe Corina Crețu.

Astăzi aflăm cu stupoare că președintelui Klaus Iohannis i se pregătește o plângere penală pentru motive aiuritoare. Sper, în continuare, că este doar un act de rătăcire, o declarație neinspirată. Pentru că, dacă ceea ce Liviu Dragnea spune se va întâmpla, întorcându-ne la decembrie 1989, trebuie să ne întrebăm serios: pentru ce au murit peste 1.000 de români? Oare asta și-au dorit morții de la Revoluție, copiii și familiile lor? Oare cei secerați de gloanțe au gândit măcar o clipă că peste 29 de ani vom vorbi din nou despre un nou partid-stat, condus de un condamnat penal care calcă în picioare principiile democrației și care ar face orice să nu ajungă după gratii? Un om care execută pe oricine i se împotrivește, indiferent că este vorba despre colegi de partid sau despre zecile de mii de protestatari, pe care i-a bătut și gazat cu mâna Jandarmeriei!