Ionel Stancu

De-a lungul timpului a fost sesizată o mare problemă în ceea ce privește posibilitățile de susținere a instituțiilor de învățământ din România. Dificultatea este generată de faptul că școlile românești nu beneficiază de conturi bancare proprii, acestea aparținând inspectoratelor responsabile. În acest fel, orice intenție de a face o donație sau de a susține financiar o anumită instituție de învățământ se izbea de imposibilitatea legală de a contribui financiar la dezvoltarea unei anumite școli.

Ca deputat, dar și ca om care are o strânsă legătură cu sistemul de învățământ, consider că intenția Ministerului Educației de a genera conturi bancare proprii pentru școlile din România este una salutară și care pune în acord realitatea cu nevoile pe care le au instituțiile de educație din România.

Mai mult decât atât, donațiile de până acum ale părinților către fondul școlii vor putea intra în legalitate și se va putea urmări destinația acestor bani. De altfel, acest fapt reprezintă doar o formalizare a unei stări de fapt, pentru că știm cu toții că fiecare părinte al unui elev contribuie anual la acest fond al instituției de învățământ.

Măsura este salutară și pentru cei care doresc să aibă acțiuni de mecenat, adică să ofere contribuții majore pentru o instituție școlară, dar și pentru cei care ar intenționa să doneze cei 2% din salariu către educație. Introducerea unor conturi proprii, gestionate pe principiul transparenței și al permanentei informări către comunitatea părinților, este primul pas pentru scoaterea la suprafață a unei finanțări gri care oricum există.

De asemenea, un astfel de sistem ar permite să prevaleze decizia școlii în stabilirea priorităților și investițiilor, ceea ce ar alinia sistemul școlar românesc la practica europeană în acest domeniu.