Varujan Pambuccian

De acord, domnule președinte, dar vreau să reiterez un lucru: nu cred că cineva de aici își imaginează că nu sunt un om atașat tehnologiilor noi. Nu cred. Și nu cred că cineva de aici... Nu, că aici deja trec dincolo de modestie și nu vreau.

Dar vreau să vă spun un lucru: eu m-am săturat să trăiesc într-o țară care nu-și asumă în mod hotărât un drum al dezvoltării care i se potrivește, pentru că ni se potrivesc lucrurile astea. M-am săturat să ne bucurăm că mai vindem un trunchi de copac, că mai vindem o bucățică de minereu, că mai vindem nu știu ce prostie, și să nu băgăm în seamă ce lucruri extraordinare se fac în România, să batjocorim oamenii ăia care le fac, să-i trimitem peste hotare și pe urmă să ne lăudăm cu ei, eventual, după ce mor.

A venit timpul să facem lucrurile astea la noi în țară și este o chestiune, dincolo de orice..., este o chestiune de demnitate și de mândrie națională chestiunea aceasta. Asta nu este o chestiune de ecologie, nu este o chestiune de mediu curat, nu este o chestiune care să țină de nu știu ce amănunte, nu este o chestiune de cum fac unii și cum fac alții. Este o chestiune în care trebuie să ne hotărâm dacă vrem să vindem castraveți, lemne și minerale sau dacă vrem să ne vindem inteligență și lucruri pe care inteligența noastră chiar le face și le poate face.

E o hotărâre strategică importantă, e timpul să luăm hotărârea asta și e timpul să ne rupem de un trecut idilic pe care-l idealizăm aberant, care nici măcar nu este așa cum îl idealizăm. E timpul să devenim noi înșine ceea ce suntem, ceea ce putem să facem și să arătăm lucrul ăsta.

Și vă repet: chestiunea aceasta nu este una de ecologie, este una de demnitate națională.

Vă mulțumesc.