Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·19 noiembrie 2014
other · respins
Constantin Mazilu
Propunerea legislativă pentru modificarea art. 18 din Legea educației
Discurs
„De ce a ajuns România țara unde copiii nu mai apucă să se nască?”
Mortalitatea neonatală, precum și morbiditatea fetală, la fel și nașterile premature continuă să semnalizeze problemele serioase de sănătate ale populației tinere din România.
Încă de la începutul anilor ʼ90, România avea cea mai mare mortalitate maternă și infantilă din Europa și una din cele mai ridicate din lume. Totuși România a reușit, prin programe complexe și integrate, să îmbunătățească starea de sănătate a mamelor și copiilor. Îmbunătățirea stării de sănătate a mamelor și copiilor din România este urmarea implementării unor programe complexe, care au dus la creșterea calității și eficienței serviciilor atât la nivelul medicinei de familie, cât și al structurilor de specialitate obstetrică-ginecologie și pediatrie, dar și a îmbunătățirii condițiilor de viață socioeconomice ale populației. Și totuși nu este de ajuns... Țara noastră continuă să figureze în topul mortalității infantile la nivel european.
În spitalele noastre, din 1.000 de copii născuți vii, 9,4 au murit în 2011, potrivit datelor Institutului Național de Statistică (INS). De asemenea, în România mor anual, în medie, 1.900 de bebeluși, adică unul la fiecare cinci ore. Din aceste motive țara noastră a ajuns să fie considerată țara unde copiii nu mai apucă să se nască... Vă întrebați, probabil, care sunt cauzele directe ale mortalității la bebeluși. Mulți ridică degetul arătător și-l îndreaptă către Ministerul Sănătății. Însă această realitate dezastruoasă a mortalității infantile este la fel de complexă precum un puzzle.
Bolile de natură congenitală, adică bolile ereditare și malformațiile, dar și cele apărute după naștere, cum ar fi afecțiunile aparatului respirator, ale aparatului digestiv sau bolile infecțioase și parazitare, care sunt considerate ușor tratabile în țările dezvoltate, sunt principalii vinovați.
De asemenea, deloc de neglijat sunt decesele prin accidente. Ca și cauze intermediare trebuie să vorbim și despre unele deficiențe ale sistemului sanitar. Este cunoscut și mult discutat faptul că sistemul sanitar românesc are multe probleme, de la subfinanțare la nivelul de performanță, lipsa medicilor și asistentelor medicale, lipsa dotărilor și aparaturii necesare, lipsa igienei din punctele medicale și lista poate continua. Doar că aici răspunderea se împarte și între factorii decizionali, pe verticală.
Nu în ultimul rând, de vină pentru moartea bebelușilor mai sunt și sărăcia, și nivelul scăzut de educație a mamelor, care nu merg la controale în timpul sarcinii și nu respectă regulile de igienă pentru îngrijirea nou-născuților.
Potrivit estimărilor Organizației Mondiale a Sănătății, în țara noastră o treime din aceste decese pot fi prevenite prin dezvoltarea de programe-suport pentru mame și copii, precum și prin dotarea maternităților și secțiilor de nou-născuți cu echipamente medicale performante. Aici intervine rolul părinților, care trebuie să conștientizeze că, având grijă de propria lor sănătate, vor oferi nu doar o șansă mai bună copiilor lor, ci chiar șansa vieții acestora. Noi, românii, ar trebui să devenim conștienți că fiecare copil contează, că fiecare dintre ei reprezintă speranța acestei națiuni.