Oana Niculescu-Mizil-Ștefănescu-Tohme

De ce dizolvarea Parlamentului, și nu schimbarea președintelui?

Intervenția președintelui în funcție, Traian Băsescu, aflat în campanie electorală la Iași, m-a uimit și m-a revoltat foarte tare. Asta pentru că președintele a oferit o măsură anticriză la care, până acum, nu s-au gândit niciunii dintre membrii de guvern ai statelor europene care au început deja să se redreseze economic. Președintele s-a gândit că dacă niciuna dintre legile deficitare și lacunare asumate de Guvernul Boc, indispensabil pentru țară în opinia lui Traian Băsescu, nu a putut să aducă nicio îmbunătățire crizei din România, cel mai bine ar fi să fie dizolvat Parlamentul. Măsura șocantă face parte, bineînțeles, din planurile strategice ale lui Traian Băsescu de a controla instituțiile statului fără nicio rezervă.

Îmi este foarte greu să înțeleg cum poate dizolvarea Parlamentului să scoată țara din criza financiară și socială în care ne scufundăm tot mai tare. Dizolvarea Parlamentului ar însemna organizarea unor alegeri anticipate de care românii nu mai au nevoie acum, mai ales în contextul în care ultimul an a fost abundent în momente electorale. Apoi, organizarea la nivel național a unei alte runde de alegeri parlamentare la numai un an de la ultimul scrutin de acest gen ar însemna cheltuieli enorme și inutile care ar pune la grea încercare un buget care este oricum deja secătuit. În plus, dintre cele trei mari instituții ale statului, Președinție, Guvern și Parlament, cea din urmă este cea mai stabilă în acest moment. La nivelul Parlamentului s-a creat o majoritate transparentă și reprezentativă, în așa fel încât în această instituție nu mai există conflicte de interior. Celelalte două instituții, însă, au mari probleme. Guvernul este încă interimar și va rămâne așa pentru că președintele se încăpățânează să-și țină la putere acoliții politici. Acest Guvern și-a dovedit deja din plin incompetența. Despre Președinție se poate spune că a ajuns dintr-o instituție mediatoare una creatoare de conflicte care pune pe jar clasa politică și inițiază crize politice inutile. Așadar, nu înțeleg care sunt argumentele logice pentru ca dizolvarea Parlamentului să însemne un pas înainte în lupta cu criza financiară. Consider că, în acest context și în lumina celor expuse mai sus, oportună este schimbarea președintelui, și nu dizolvarea Parlamentului.