Gheorghe Ciobanu

„De ce e bine să-i ajutăm pe românii cu venituri mici, care au rate la bănci”

Intenția Guvernului de a-i ajuta pe românii cu venituri sub media națională de a-și plăti mai ușor ratele la credite dovedește o schimbare substanțială de filosofie în gestionarea problemelor sociale. Dacă în timpul guvernării Boc – PDL austeritatea a fost cuvântul de ordine și toate greutățile au fost mutate în spatele oamenilor, Executivul încearcă acum să dea dovadă de solidaritate și să-i ajute pe românii aflați în dificultate. Trebuie să înțelegem cu toții că societatea românească este asemenea unui lanț, care este la fel de puternic precum cea mai slabă verigă a sa.

Este genul de măsură care asigură deopotrivă o îmbunătățire a calității vieții pentru o categorie foarte lovită de criză, rezolvă și o problemă economică importantă și are un efect pozitiv și asupra finanțelor statului. Această măsură pe care noi o propunem are o logică economică profund avantajoasă pentru toate cele trei părți implicate. Pentru beneficiarii direcți, cei care au împrumuturi la bănci, se creează o facilitate de a se amâna plata unei părți din rată și se oferă un credit fiscal de 200 de lei peste doi ani. Pentru bănci este bine, pentru că se mai reduce numărul creditelor neperformante. Practic, această măsură pe care noi am luat-o minimizează riscurile activelor toxice luate de bănci. Pentru stat este bine din două perspective. Pe de o parte, se minimizează problemele legate de sectorul bancar. Pe de altă parte, ar putea crește veniturile bugetare, ca urmare a unei relansări moderate a consumului. Asta ca să nu mai vorbim de mai multe lichidități în piață, ca urmare a unei relansări a creditării.

Analizând cu atenție aceste argumente, putem observa că nu avem de-a face cu o măsură cu caracter populist sau electoral. Avem de-a face cu o propunere care rezolvă o mare greșeală a trecutului: creditul cu buletinul, dat și luat oricum și oricând, fără condiționări sau verificări amănunțite a situației financiare a celor care luau împrumuturi.

Măsura este excelentă, pentru că nu presupune în acest moment cheltuieli din partea statului și nici nu generează obligații pentru românii care au credite, aceștia putând opta

după propriile calcule dacă apelează la reeșalonarea creditului sau nu. Se construiește însă un mecanism financiar foarte interesant – care a mai fost folosit parțial în SUA și în anumite țări din Europa –, în măsură să minimizeze riscurile unei crize generate de creșterea ponderii creditelor neperformante. Asta în condițiile în care nivelul împrumuturilor care nu mai pot fi rambursate a ajuns, în noiembrie 2013, la aproape 23%.

Impactul bugetar al măsurii care ar urma să fie luată acum a fost calculat la aproximativ 4 miliarde de lei peste doi ani, ceea ce înseamnă mai puțin de 1 miliard de euro pentru rezolvarea celei mai stringente probleme a economiei românești. Mai mult, acești bani se vor regăsi în consum și, implicit, se vor întoarce (într-o anumită pondere) chiar în vistieria statului.